NERĂZBĂTUT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

nerăzbătut, ~ă a [At: ODOBESCU, V. 46 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + răzbătut] (Înv) 1 Care nu poate fi străpuns. 2 (Fig) Care nu poate fi învins. 3 (Fig) Care nu poate fi depășit. 4 (Fig) Care nu poate fi soluționat.

NERĂZBĂTUT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Ne- + răzbătut.

nerăzbătut adj. m., pl. nerăzbătuți; f. nerăzbătută, pl. nerăzbătute

nerăzbătut adj. m., pl. nerăzbătuți; f. nerăzbătută, pl. nerăzbătute

nerăzbătut adj. m., pl. nerăzbătuți; f. sg. nerăzbătută, pl. nerăzbătute

NERĂZBĂTUT, -Ă adj. Negativ al lui răzbătut; p. ext. care nu poate fi răzbătut, care nu poate fi pătruns, străpuns. Îl dărui... cu o platoșe sau pieptar de fier nerăzbătut. ISPIRESCU, u. 46. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. Chestiunea... nu este o piedică nerăzbătută a dezvoltării noastre naționale..., dacă va fi regulată cu prudență și dreptate. odobescu, s. iii, 479. – pl.: nerăzbătuți, -te. – pref. ne- + răzbătut.