NERĂZBĂTUT, -Ă adj. Negativ al lui răzbătut; p. ext. care nu poate fi răzbătut, care nu poate fi pătruns, străpuns. Îl dărui... cu o platoșe sau pieptar de fier nerăzbătut. ISPIRESCU, u. 46. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. Chestiunea... nu este o piedică nerăzbătută a dezvoltării noastre naționale..., dacă va fi regulată cu prudență și dreptate. odobescu, s. iii, 479. – pl.: nerăzbătuți, -te. – pref. ne- + răzbătut.