NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ◊ Enervare, iritare; nervozitate. – Pref. ne- + răbdare.

nerăbdare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~dări / E: ne- + răbdare] 1 Lipsă de răbdare. 2 Stare a celui nerăbdător Si: încordare, înfrigurare, tensiune. 3 Neastâmpăr provocat de așteptare Si: nervozitate (3), (rar) neastâmpărare. 4 Dorință arzătoare de a întreprinde ceva. 5 Grabă de a începe sau de a termina repede ceva Si: (înv) nesuferință (1). 6-7 (Îljv) Cu (sau, înv, în) ~ (În mod) nerăbdător. 8-9 (Îal) (În mod) tensionat. 10 Enervare. 11 (Îvr) Imposibilitate de a suporta suferința.

NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ♦ Enervare, iritare; nervozitate. – Ne- + răbdare.

NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare, impaciență, dorință arzătoare de a face ceva; p. ext. încordare, neliniște, iritare, nervozitate. Biruindu-l nerăbdarea, intră înlăuntru. ISPIRESCU, L. 112. Mă asculta cu o nerăbdare ce se vedea în neastîmpărul său. NEGRUZZI, S. I 255. ◊ Loc. adj. și adv. Cu nerăbdare = nerăbdător. Așteptau cu nerăbdare să le vie vestea că spicul a-ngălbenit. SLAVICI, O. I 214. Se așezară la umbra unui stejar, unde așteptau cu nerăbdare timpul prînzului. BOLINTINEANU, O. 329. Fugim?... Zmeul a intrat în casă, sînt cu nerăbdare să ies din turn. ALECSANDRI, T. I 449.

NERĂBDARE f. (negativ de la răbdare) 1): Cu ~ în mod nerăbdător. 2) Stare de nervozitate, de agitație. /ne- + răbdare

nerăbdare f. 1. lipsă de răbdare, neliniște morală; 2. iritațiune nervoasă.

nerăbdáre f. Lipsă de răbdare, impaciență.

nerăbdare s. f., g.-d. art. nerăbdării

nerăbdare s. f., g.-d. art. nerăbdării

nerăbdare s. f., g.-d. art. nerăbdării

NERĂBDARE s. 1. neastâmpăr, nervozitate, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpâni ~.) 2. v. înfrigurare.

NERĂBDARE s. 1. neastîmpăr, nervozitate, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpîni ~.) 2. agitație, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, neliniște, tensiune. (~ plecării la drum.)