NERĂBDARE s. f. Lipsă de răbdare, impaciență, dorință arzătoare de a face ceva; p. ext. încordare, neliniște, iritare, nervozitate. Biruindu-l nerăbdarea, intră înlăuntru. ISPIRESCU, L. 112. Mă asculta cu o nerăbdare ce se vedea în neastîmpărul său. NEGRUZZI, S. I 255. ◊ Loc. adj. și adv. Cu nerăbdare = nerăbdător. Așteptau cu nerăbdare să le vie vestea că spicul a-ngălbenit. SLAVICI, O. I 214. Se așezară la umbra unui stejar, unde așteptau cu nerăbdare timpul prînzului. BOLINTINEANU, O. 329. Fugim?... Zmeul a intrat în casă, sînt cu nerăbdare să ies din turn. ALECSANDRI, T. I 449.