7 definiții pentru neprecurmat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.

neprecurmat, ~ă [At: (a. 1832) DOC. EC. 508 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + precurmat] (Înv) 1 a Fără rezerve. 2 a Continuu. 3 av Permanent.

NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Ne- + precurmat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte

neprecurmát adj. m. (sil. -pre-), pl. neprecurmáți; f. sg. neprecurmátă, pl. neprecurmáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEPRECURMÁT adj. v. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic.

neprecurmat adj. v. CONTINUU. ETERN. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NESFÎRȘIT. PERMANENT. PERPETUU. VEȘNIC.

Intrare: neprecurmat
neprecurmat adjectiv
  • silabație: ne-pre- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neprecurmat
  • neprecurmatul
  • neprecurmatu‑
  • neprecurma
  • neprecurmata
plural
  • neprecurmați
  • neprecurmații
  • neprecurmate
  • neprecurmatele
genitiv-dativ singular
  • neprecurmat
  • neprecurmatului
  • neprecurmate
  • neprecurmatei
plural
  • neprecurmați
  • neprecurmaților
  • neprecurmate
  • neprecurmatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neprecurmat

etimologie:

  • Prefix ne- + precurmat.
    surse: DEX '09