11 definiții pentru nepotism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nepotism sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: fr népotisme] 1 Folosire a autorității sau a influenței personale în favoarea rudelor sau a prietenilor Vz favoritism. 2 Parvenire prin protecția rudelor sau a prietenilor influenți Vz favoritism. 3 (Înv) Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. corectată

NEPOTÍSM, nepotisme, s. n. (Fam.) Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

NEPOTÍSM s. n. Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

NEPOTÍSM s. n. Abuz de putere pe care îl comite cineva care acordă avantaje, favoruri, funcții rudelor și prietenilor, nedreptățind prin aceasta pe alții. V. favoritism, familiarism.

NEPOTÍSM s.n. 1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. V. favoritism. 2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. [< fr. népotisme, cf. lat. nepos – nepot].

NEPOTÍSM s. n. 1. autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. 2. abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. (< fr. népotisme)

NEPOTÍSM n. Acordare de avantaje și de privilegii rudelor sau prietenilor, folosind în mod abuziv influența personală; familiarism. /<fr. népotisme

nepotism n. tendență de a favoriza pe membrii familiei sale, când cineva se află într’o pozițiune înaltă.

* nepotízm n., pl. e (fr. népotisme, d. it. nepotismo). Favoare de care se bucuraŭ pe lîngă papĭ nepoțiĭ și alte rude ale lor. Protecțiune nemeritată acordată rudelor de la un om influent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!nepotísm (fam.) s. n., pl. nepotísme

Intrare: nepotism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepotism
  • nepotismul
  • nepotismu‑
plural
  • nepotisme
  • nepotismele
genitiv-dativ singular
  • nepotism
  • nepotismului
plural
  • nepotisme
  • nepotismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nepotism

  • 1. familiar Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: familiarism
    • diferențiere Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi.
      surse: DLRLC DN
  • 2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi.
    surse: DN

etimologie: