12 definiții pentru nepot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nepot, ~oa [At: CORESI, EV. / V: (înv) năp~, nip~ / Pl: ~oți, ~oate / E: ml nepos, -tis] 1-2 smf Persoană considerată (în raport cu bunicii sau) în raport cu unchii și mătușile sale. 3 smf (Rar; îs) ~ de ~ Strănepot. 4 smf (Fam; la vocativ) Cuvânt cu care o persoană se adresează alteia mai tinere sau unui copil. 5 a (Reg; îs) Roi ~ Roi derivat din altul, roit în aceeași vară. 6 smf (Mpl; îcr strănepot) Urmaș. 7 smf (Pop; șîs ~ de buric) Copil considerat în raport cu moașa sa. 8 sf (Pop) Femeie în raport cu moașa care a asistat-o la naștere. 9 smf (Mar; Trs; îs) ~ de fin Fin. 10 sfa (Ban; îs) ~oata iederei Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 sfa (Ban; îas) Melodie după care se execută acest dans.

NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

NEPÓT, -OÁTĂ, nepoți, -oate, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmaș. – Lat. nepos, -tis.

NEPÓT, nepoți, s. m. 1. Fiul fiului sau al fiicei în raport cu bunicii. Nu poate veni să-și ia nepoții, fiind ocupat la Vieroș. SADOVEANU, A. L. 24. Bunicul meu David... a zis... am să iau nepotul cu mine. CREANGĂ, A. 18. ♦ (Uneori determinat prin «de frate», «de soră», «de văr» sau «de vară») Fiul fratelui sau al surorii ori fiul vărului sau al verișoarei. Fără copii, dar cu un numeros contigent de nepoți și nepoate. C. PETRESCU, C. V. 177. Nici Împăratul Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale. CREANGĂ, P. 183. 2. Descendent, urmaș. În fiecare văd un nepot de-al lui Horia, de-al lui Iancu. BENIUC, V. 27. Eu, nepotul lui Păcală, Care-n orice timp și loc Rîd de proști, rîd de Tîndală Și de dracul îmi bat joc. ALECSANDRI, T. I 316. Tatăl meu era nepot viteazului Sfarmă-Piatră. NEGRUZZI, S. I 246. 3. (Popular, mai ales la vocativ) Cuvînt cu care o persoană în vîrstă se adresează unui tînăr sau unui copil. Moș Oprea, baciul, un om bătrîn și înțelept, s-a bucurat de vederea mea...Nepoate Năstase, s-au schimbat vremile. GALACTION, O. I 64. În ce te bizui, de te îndărjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57. Am să mă fac, nepoate, din cîrjă buzdugan! ALECSANDRI, P. III 204.

NEPÓT ~ți m. 1) (și cuvânt de adresare familiară) Fiu al fiului sau al fiicei în raport cu bunicii săi. 2) (uneori urmat de determinativele de frate, de soră, de văr, de vară etc.) Fiu al fratelui sau al surorii în raport cu unchii sau cu mătușile sale. 3) pop. Băiat sau bărbat tânăr. /<lat. nepos, ~tis

nepot m. fiu al fratelui sau al surorii. [Lat. NEPOTEM].

nepót, -oátă s. (lat. nepos, nĕpótis, nepot, nepsis, pop. nepóta, nepoată; scr. napât, germ. neffe; it. nipóte, sard. nebode, fr. neveu, cat. nebodo, nabod, sp. nebod. – D. rom. vine ung. nyepota). Fiŭ saŭ fiica frateluĭ saŭ suroriĭ. Fiica saŭ fiica fiuluĭ saŭ fiiciĭ. – V. unchĭ, moș, bunic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nepót s. m., pl. nepóți


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nepót (nepóți), s. m. – Persoană considerată în raport cu bunicii săi sau cu unchii și mătușile sale. – Mr., megl., istr. nepot. Lat. nĕpōtem (Pușcariu 1171; Candrea-Dens., 1225; REW 5890), cf. it. nievo, nipote (logud nebode), fr. neveu, cat. nebodo. Confuzia „văr” și „nepot”, ca în it. nipote, este indoeurop., cf. Meillet, Mél. Soc. Ling., IX, 141. Cuvînt de uz general (ALR, I, 171). Der. nepoată, s. f. (și cu sensul de „verișoară”), probabil der. intern (ipoteza unui lat. *nĕpōta, Candrea, Éléments, 11; Pascu, Beiträge, 11 sau *nĕpōtia, REW 5891, nu pare necesară); nepoție, s. f. (înrudire de nepot sau de văr); nepotism, s. n., din fr. népotisme; strănepot, s. m.; strănepoată, s. f. – Din rom. provine mag. nepotya (Edelspacher 20).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (strădaniile) tale le vor culege nepoții – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vor veni după tine.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

nepot, nepoți s. m. (intl.) om prost, ușor de înșelat.

nepotu’ lui pește expr. (iron., peior.) rudă a unei persoane sus-puse.

Intrare: nepot
substantiv masculin (M3-oa)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepot
  • nepotul
  • nepotu‑
plural
  • nepoți
  • nepoții
genitiv-dativ singular
  • nepot
  • nepotului
plural
  • nepoți
  • nepoților
vocativ singular
  • nepotule
  • nepoate
plural
  • nepoților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nepot, nepoată nepoată nepot

  • 1. Persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: nepoțel, -ică 7 exemple
    exemple
    • Nu poate veni să-și ia nepoții, fiind ocupat la Vieroș. SADOVEANU, A. L. 24.
      surse: DLRLC
    • Bunicul meu David... a zis... am să iau nepotul cu mine. CREANGĂ, A. 18.
      surse: DLRLC
    • I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. REBREANU, R. I 237.
      surse: DLRLC
    • Nepoată-ți e? Și-a arătat Spre fată. COȘBUC, P. I 230.
      surse: DLRLC
    • Fără copii, dar cu un numeros contigent de nepoți și nepoate. C. PETRESCU, C. V. 177.
      surse: DLRLC
    • Nici Împăratul Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale. CREANGĂ, P. 183.
      surse: DLRLC
    • Creșteți flori și nu-nfloriți Că mie nu-mi trebuiți Că n-am frați să vă-ngrădească, Nici surori să vă plivească, Nici nepoate Să vă poarte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Uneori determinat prin «de văr» sau «de vară») Fiul / fiica vărului sau a verișoarei.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar (Mai ales la vocativ) Cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr, unei tinere sau unui copil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Moș Oprea, baciul, un om bătrîn și înțelept, s-a bucurat de vederea mea... – Nepoate Năstase, s-au schimbat vremile. GALACTION, O. I 64.
      surse: DLRLC
    • În ce te bizui, de te îndărjești așa, nepoate? CREANGĂ, A. 57.
      surse: DLRLC
    • Am să mă fac, nepoate, din cîrjă buzdugan! ALECSANDRI, P. III 204.
      surse: DLRLC
    • glumeț Dragele mele nepoate, Nu vă pot juca pe toate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 362.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • În fiecare văd un nepot de-al lui Horia, de-al lui Iancu. BENIUC, V. 27.
      surse: DLRLC
    • Eu, nepotul lui Păcală, Care-n orice timp și loc Rîd de proști, rîd de Tîndală Și de dracul îmi bat joc. ALECSANDRI, T. I 316.
      surse: DLRLC
    • Tatăl meu era nepot viteazului Sfarmă-Piatră. NEGRUZZI, S. I 246.
      surse: DLRLC

etimologie: