5 definiții pentru nepoțică

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nepoți sf [At: BUJOR, S. 140 / Pl: ~ici / E: nepot + -ică] 1-6 (Șhp) Nepoată (1-2, 7) (mică).

NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot.Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot.Nepot + suf. -el, -ea, -ică.

NEPOȚEÁ, -ÍCĂ, nepoțele, s. f. Diminutiv al lui nepoată. 1. v. nepoată (1). Dumneata... mi se pare... ai o nepoțică?... Și după cît am auzit, foarte frumușică. BUJOR, S. 140. Ho, viteazule! Stăi pe loc și nu-mi mai ciondăni nepoțica...Care nepoțică, boierule? ALECSANDRI, T. I 101. Stăncuța de la Bagdat, Nepoțică de-mpărat. TEODORESCU, P. P. 640. 2. v. nepoată (2). Stai de nu ne săgeta, Că noi ție că ți-om da Surioara soarelui, Nepoțica zînelor, Frumoasa frumoaselor. TEODORESCU, P. P. 81. 3. v. nepoată (3). Stăpînul nostru... făcu nouă secerele Și nouă toporele, Dădu pe la nepoți și nepoțele Să secere grîul cu ele. TEODORESCU, P. P. 140.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nepoți s. f., g.-d. art. nepoțelei; pl. nepoțele, art. nepoțelele

nepoțícă s. f., g.-d. art. nepoțélei; pl. nepoțéle

Intrare: nepoțică
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepoți
  • nepoțica
plural
  • nepoțele
  • nepoțelele
genitiv-dativ singular
  • nepoțele
  • nepoțelei
plural
  • nepoțele
  • nepoțelelor
vocativ singular
  • nepoți
  • nepoțico
plural
  • nepoțelelor
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepoțea
  • nepoțeaua
plural
  • nepoțele
  • nepoțelele
genitiv-dativ singular
  • nepoțele
  • nepoțelei
plural
  • nepoțele
  • nepoțelelor
vocativ singular
  • nepoțea
plural
  • nepoțelelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nepoțel, nepoțeisubstantiv masculin
nepoți, nepoțelesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui nepot / nepoată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am un nepoțel numai de zece ani. ALECSANDRI, T. I 384. DLRLC
    • format_quote Dumneata... mi se pare... ai o nepoțică?... Și după cît am auzit, foarte frumușică. BUJOR, S. 140. DLRLC
    • format_quote Ho, viteazule! Stăi pe loc și nu-mi mai ciondăni nepoțica... – Care nepoțică, boierule? ALECSANDRI, T. I 101. DLRLC
    • format_quote Stăncuța de la Bagdat, Nepoțică de-mpărat. TEODORESCU, P. P. 640. DLRLC
    • format_quote După ce mîncă și se sătură, se puse la vorbă cu unchiașul... – Să vezi dumneata, nepoțelul moșului, această împărăție a fost și ea odată mare. ISPIRESCU, L. 101. DLRLC
    • format_quote Stăpînul nostru... făcu nouă secerele Și nouă toporele, Dădu pe la nepoți și nepoțele Să secere grîul cu ele. TEODORESCU, P. P. 140. DLRLC
    • format_quote Stai de nu ne săgeta, Că noi ție că ți-om da Surioara soarelui, Nepoțica zînelor, Frumoasa frumoaselor. TEODORESCU, P. P. 81. DLRLC
etimologie:
  • Nepot + sufix -el, -ea, -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.