11 definiții pentru nepărtinitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.

nepărtinitor, ~oare sf [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + părtinitor] Imparțial.

NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. (Pop.) Imparțial, drept, obiectiv. – Ne- + părtinitor.

NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Care nu e părtinitor; imparțial, drept; obiectiv. Se zice mult bine de administrația sa... El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38.

nepărtinitor a. lipsit de părtinire, imparțial.

nepărtinitór, -oáre adj. Imparțial. Adv. Fără părtinire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre

nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEPĂRTINITOR adj. drept, imparțial, neparțial, obiectiv, (înv.) nefățărit. (Om ~.)

Intrare: nepărtinitor
nepărtinitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepărtinitor
  • nepărtinitorul
  • nepărtinitoru‑
  • nepărtinitoare
  • nepărtinitoarea
plural
  • nepărtinitori
  • nepărtinitorii
  • nepărtinitoare
  • nepărtinitoarele
genitiv-dativ singular
  • nepărtinitor
  • nepărtinitorului
  • nepărtinitoare
  • nepărtinitoarei
plural
  • nepărtinitori
  • nepărtinitorilor
  • nepărtinitoare
  • nepărtinitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nepărtinitor

etimologie:

  • Prefix ne- + părtinitor.
    surse: DEX '09