2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neozoic, ~ă [At: ONCESCU, G. 254 / P: ne-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr néozoïque] 1 sn Ultimă eră geologică ce cuprinde timpul scurs de la sfârșitul mezozoicului și până în zilele noastre. 2 sn Serie de straturi geologice din neozoic (1). 3 a Care se referă la neozoic (1). 4 a Care aparține neozoicului (1). 5 a Care datează din neozoic (1). 6 a Care este caracteristic neozoicului (2).

NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. neozoïque.

NEOZÓIC, -Ă, neozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Ultima eră geologică, care cuprinde timpul scurs de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre. 2. Adj. Care se referă la neozoic (1), care aparține neozoicului. [Pr.: ne-o-zo-ic] – Din fr. néozoíque.

NEOZÓIC s. n. Eră geologică dintre sfîrșitul cretacicului și începutul cuaternarului.

NEOZÓIC s.n. Ultima eră (grupă) geologică, care se întinde de la sfârșitul mezozoicului până astăzi și în care se continuă cu dezvoltarea mamiferelor și apariția omului; era terțiară; cainozoic. / adj. Care aparține acestei ere. [Pron. ne-o-zo-ic. / < fr. néozoïque, cf. gr. neos – nou, zoe – viață].

NEOZÓIC, -Ă adj., s. n. (din) ultima eră geologică, care durează de la sfârșitul mezozoicului până astăzi și în care continuă dezvoltarea mamiferelor și apariția omului; era terțiară; cenozoic. (< fr. néozoïque)

NEOZÓIC s.n. Ultima eră geologică, care continuă și astăzi.

NEOZÓIC n. Eră geologică care cuprinde timpul de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre; cainozoic. [Sil. ne-o-zo-ic] /<fr. néozoïque

neozoic a. Geol. se zice de era terțiară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neozóic2 (ne-o-zo-ic) s. n.

neozóic1 (ne-o-zo-ic) adj. m., pl. neozóici; f. neozóică, pl. neozóice

neozóic adj. m. (sil. ne-o-zo-ic), pl. neozóici; f. sg. neozóică, pl. neozóice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEOZÓIC adj., s. (GEOL.) cainozoic. (Straturi ~.)

NEOZOIC adj., s. (GEOL.) cainozoic. (Straturi ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEO- „nou, recent, tînăr, imatur”. ◊ gr. neos „nou” > fr. néo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. neo-.~antrop (v. -antrop), s. m., denumire dală omului fosil asemănător celui de tip actual; ~artroză (v. -artroză), s. f., 1. Articulație nou creată între două extremități osoase. 2. Articulație nou creată prin artroplastie într-o anchiloză osoasă; ~biogeneză (v. bio-, v. -geneză), s. f., ipoteză conform căreia viața a apărut de mai multe ori pe globul pămîntesc; ~centromer (v. centro-, v. -mer), s. n., regiune cromozomială care îndeplinește, parțial, funcțiile centromerului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de formație recentă; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., apariție a neocitelor în sînge; ~cotil (v. -cotil), s. n., cavitate cotiloidiană în luxația congenitală a șoldului; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază ecosistemele recente; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă neofilie; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate excesivă pentru tot ceea ce este nou; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropocore încetățenite pe alte continente și în timpuri mai recente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de tot ceea ce este nou; ~gen (v. -gen1), s. n., a doua perioadă a erei neozoice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formație recentă de țesuturi; ~glicogeneză (v. glico-, v. -geneză), s. f., formare de glucoză din proteine sau lipide; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește sprijinindu-se pe punctul fix; sin. spirala lui Arhimede; ~litic (v. -litic1), adj., s. n., 1. adj., Care aparține neoliticului. 2. s. n., Epoca pietrei lustruite; ~log (v. -log), s. m., persoană care folosește frecvent termeni recent împrumutați; ~logie (v. -logie1), s. f., introducere, folosire a neologismelor; ~morf (v. -morf), adj., cu înfățișare nouă sau cu caractere noi; ~morfie (v. -morfie), s. f., apariție la hibrizii din prima generație a unor caractere noi, deosebite de cele ale părinților; ~morfogen (v. morfo-, v. -gen1), adj., (despre factori) care produce neomorfoze; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., 1. s. f., Regenerare a țesuturilor sau organelor distruse. 2. Regenerare a unui organ într-o formă nouă și neobișnuită; ~pitec (v. -pitec), s. m., specie de maimuță de la începutul erei terțiare; ~plasm (v. -plasm), s. n., țesut de neoformație, rezultat din proliferarea patologică a celulelor; ~plazie (v. -plazie), s. f., proces patologic de formare a unui țesut nou, printr-o înmulțire excesivă a celulelor; ~tenie (v. -tenie), s. f., (la unele animale) fenomen de persistență a caracterelor larvare în starea de adult; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar botanic care înlocuiește tipul pierdut sau distrus, colectat de pe locul clasic; ~zoic (v. -zoic), s. n., ultima eră geologică, care se continuă de la sfîrșitul mezozoicului pînă astăzi, cuprinzînd perioadele paleogenă, neogenă și cuaternară; sin. cainozoic, cenozoic; ~zom (v. -zom), s. m., precursor al ribozomului.

Intrare: neozoic (adj.)
neozoic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ne-o-zo-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neozoic
  • neozoicul
  • neozoicu‑
  • neozoică
  • neozoica
plural
  • neozoici
  • neozoicii
  • neozoice
  • neozoicele
genitiv-dativ singular
  • neozoic
  • neozoicului
  • neozoice
  • neozoicei
plural
  • neozoici
  • neozoicilor
  • neozoice
  • neozoicelor
vocativ singular
plural
Intrare: neozoic (s.n.)
  • silabație: ne-o-zo-ic
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neozoic
  • neozoicul
  • neozoicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • neozoic
  • neozoicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neozoic (adj.)

etimologie:

neozoic (s.n.)

  • 1. Ultima eră geologică, care continuă de la sfârșitul mezozoicului până astăzi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cainozoic (s.n.) cenozoic

etimologie: