NEORÂNDUIALĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Pref. ne- + orânduială.

neorânduială sf [At: C. CANTACUZINO, ap. CM I, 51 / P: ne-o~ / Pl: ~ieli, (înv) ~le, ~iele / E: ne- + orânduială] 1 Lipsă de organizare Si: debandadă, dezordine, haos. 2 Lipsă de disciplină. 3 (Pex) Agitație. 4 (Pex) Revoltă. 5 (Înv) Încălcare a legii Si: neregulă (1). 6 (Înv; pex) Faptă care constituie o încălcare a legii Si: abuz. 7 (Înv; îlav) Cu ~ În dezordine. 8 Lipsă de ordine Si: deranj, dezordine. 9-10 (Îljv) În ~ (În mod) dezordonat.

NEORÂNDUIALĂ, neorânduieli, s. f. 1. Lipsă de organizare sau de disciplină; dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o) încălcare a legii, neregulă, abuz. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ Loc. adj. și adv. În neorânduială = dezordonat. [Pr.: ne-o-rân-du-ia-] – Ne- + orânduială.

ORÎNDUIALĂ (pl. -ieli) sf. Întocmire, rînduială, ordine, regulă; organizare ¶¶ C. NEORÎNDUIALĂ: ei înaintează mereu... împrăștiind spaima și neorînduiala în oastea păgînă (VLAH.) [orîndui].

NEORÎNDUIALĂ, neorînduieli s. f. Dezordine, neregulă. Părul cărunt îi cădea în neorînduială pe frunte. SADOVEANU, O. I 435. Se temea să nu fie vorba despre vreo neorînduială în buna gospodărie a domeniului său. C. PETRESCU, A. 305. Mobile scumpe dispuse într-o neorînduială intenționată. VLAHUȚĂ, O. A. 245.

neorândueală f. dezordine.

neorînduĭálă f., pl. ĭelĭ. Dezordine. Fapte care produc dezordine: a face neorînduĭelĭ.

neorânduială (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduielii; (fapte) pl. neorânduieli

neorânduială (ne-o-) s. f., g.-d. art. neorânduielii; (fapte) pl. neorânduieli

neorânduială s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neorânduielii; (fapte) pl. neorânduieli

NEORÂNDUIALĂ s. 1. v. debandadă. 2. v. dezordine. 3. dezordine, răvășeală, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hârtiile tale.)

NEORÎNDUIALĂ s. 1. debandadă, dezordine, dezorganizare, haos, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (O mare ~ în activitatea ei.) 2. deranj, dezordine, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 3. dezordine, răvășeală, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeș-balmeș, (fam. fig.) balamuc. (Mare ~ e în hîrtiile tale.)

NEORÎNDUIALĂ s. f. Negativ al lui orînduială. 1. Lipsă de organizare, de disciplină, dezordine, debandadă; p. ext. agitație, revoltă, răscoală; (faptă care constituie o) încălcare a legii, neregulă, abuz. Din neorînduială, den nedreptate și din răotate să strică și să mută împărățiile. c. cantacuzino, cm i, 51. În vremile nestăpînirii... însăși neorînduialele sînt în loc de pravile (a. 1773). gcr ii, 87/29. Mulți, împrumutîndu-se sau în vorbă sau în scris de multe ziceri din vreo limbă care cunoaște, le pun întregi după forma și însușirea acelii limbii, lucru care pricinuiește o mare neorînduială în limbă. heliade, o. ii, 209. Jandarmii carii în pripă se adunase nu au fost în stare a pute înfrîna acele neorînduiele. ar (1832), 11¹/7. La Barțelona au urmat neorînduială și numai prin un atac de cavalerie s-au putut împrăștie revoltanții. ib. (1837), 30¹/25. Din robie se naște libertatea, din neorînduială iese rînduiala. bălcescu, m. v. 560. Cu-a lor groaznică năvală, cai, călăreți oborînd, Aduc neorînduială într-a dușmanilor rînd. negruzzi, s. i,122. Aceste cereri de plată sînt cauza nemulțămirilor și a neorînduielilor generale. i. ionescu, m. 147. Năvălind peste oastea lui Petru Vodă, o puse în neorînduială. hasdeu, i. v. 189. S-au întîmplat multe neorînduieli în oraș. alecsandri, t. 1 430. O mulțime de țărani înarmați cu ciomege și topoare se așezau de pază la poartă și în jurul casei; era o neorînduială cum nu fusese niciodată. gane, n. i, 157. Erau ei derbedei... De prădat, ori de făcut neorînduieli, doamne păzește! petică, o. 229. Răspundea de orice neorînduială, nesupunere sau pagubă ce ar fi pricinuit... autorităților sau celorlalți locuitori. n. a. bogdan, c. m. 180, cf. 54. Se temea să nu fie vorba despre vreo neorînduială în buna gospodărie a domeniului său. c. petrescu, a. 305, cf. pas, l. i, 253. ◊ loc. adv. (Învechit) Cu neorinduială = în dezordine, în debandadă. Încercarea lor nu izbuti; ei se turburară și fugiră cu neorînduială. odobescu, s. i, 13. 2. Lipsă de ordine; dezordine, deranj, (rar) neordine. Frumos lucru iaste orînduiala și buna așezare a lucrurilor, după cum neorlnduiala și amestecarea iăste lucru prea urît. molnar, ret. 108/16, cf. lb. Nu poți să-ți închipuiești plăcuta neorînduială a lucrurilor și a straielor. kogălNICEANU, în PR. DRAM. 426, cf. VALIAN, v., POLIZU, pontbriant, d. Un amestec capricios de mobile scumpe, dispuse într-o neorînduială intenționată. VLAHUȚĂ, O. a. 245, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. ◊ loc. adj. și adv. În neorînduială = dezordonat. Văzu... o femeie jună... cu părul ei cel negru undulînd în neorînduială. filimon, o. i, 115. Ce să văd!... o femeie... cu capul gol și cu pletele zburlite în neorînduială pe umeri. bolintineanu, o. 350. Părul cărunt îi cădea în neorînduială pe frunte. sadoveanu.o. i, 148. De aceea îi erau caii lui cei mai urîți și grajdiul lui cel mai în neorînduială. cătană, p. b. iii, 28. – pl.: (1) neorînduieli și (învechit) neorînduiale, neorînduiele. – pref. ne- + orînduială.