12 definiții pentru neomenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOMENÍE, (2) neomenii, s. f. 1. Lipsă de omenie. 2. Faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenie.

neomenie sf [At: ST. LEX. 150 1/2 / P: ne-o~ / Pl: ~ii / E: ne- + omenie] 1 Lipsă de omenie Si: (înv) neomenime (1), neomenire (1). 2 Răutate. 3 Cruzime. 4 Faptă de om rău, crud, nedrept Si: (înv) neomenime (4), neomenire (4).

NEOMENÍE, neomenii, s. f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenie.

NEOMENÍE s. f. Lipsă de omenie, răutate, cruzime, sălbăticie. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168. Vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. CARAGIALE, O. III 61.

neomenie f. 1. lipsă de omenie; 2. faptă neomenoasă.

neomeníe (eo 2 sil.) f. Cruzime, inumanitate, lipsă de omenie. – Rar și -nire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neomeníe (ne-o-) s. f., art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile

neomeníe s. f. (sil. ne-o-), art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEOMENÍE s. v. răutate.

NEOMENIE s. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, răutate, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie. cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEOMENIE. Subst. Neomenie, lipsă de omenie, cruzime, neîndurare, neînduplecare, nemilă (rar), crîncenie (înv.), năsilnicie (înv. și reg.), cîinie, cîinoșenie, hainie; brutalitate, violență, atrocitate, ferocitate, barbarie, sălbăticie, animalitate, bestialitate, monstruozitate (fig.). Josnicie, mîrșăvie, mișelie, ticăloșie, ticăloșenie (rar), infamie, nemernicie, netrebnicie. Răutate, rea-voință. Dușmănie, vrăjmășie, ură, pizmă, pizmuire, pică (pop.), ranchiună. Răzbunare. Neom, sălbatic, brută, tiran, despot, monstru (fig.), vampir. Adj. Neomenesc, neomenos, neomenit (înv.), lipsit de omenie, inuman, neuman, crud (fig.), crunt, neîndurător, neîndurat (rar), neînduplecat, necruțător, neiertător, nemilos, nemilostiv, fără milă, fără inimă, fără suflet, crîncen, crîncenit (rar), cumplit, năsilnic (înv. și reg.), cîinos, încîinit (rar), hain, hainit (rar), hapsîn; brutal, violent, dur (fig.), atroce, feroce, barbar (fig.), sălbatic, animalic, bestial, monstruos (fig.), sîngeros, sîngeratic (înv.). Josnic, mîrșav, mișel, mișelesc, ticălos, infam, nemernic, netrebnic. Rău, rău-voitor. Dușmănos, dușmănesc (înv.), vrăjmaș, vrăjmășesc, vrăjmășos (rar), pizmuitor, pizmaș (pop.), pizmăreț (rar), pizmătăreț (rar), pizmătáreț (înv. și reg.), ranchiunos. Răzbunător, vindicativ (livr.). Fanatic, tiran, despotic. Vb. A fi neomenos (inuman), a fi lipsit de omenie. A se înrăi, a se încîina (rar), a se haini. A se purta rău (cîinește) cu cineva. A brutaliza. A fi josnic. A dușmăni, a vrăjmăși, a urî, a avea pică pe cineva, a pizmui. A se răzbuna. Adv. Neomenește, fără milă, nemilos, (în mod) necruțător, necruțat (înv.), dușmănește, vrăjmășește (înv.). V. dușmănie, invidie, josnicie, neîndurare, răutate.

Intrare: neomenie
  • silabație: ne-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neomenie
  • neomenia
plural
  • neomenii
  • neomeniile
genitiv-dativ singular
  • neomenii
  • neomeniei
plural
  • neomenii
  • neomeniilor
vocativ singular
plural

neomenie

  • 1. (numai) singular Lipsă de omenie.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: răutate antonime: omenie 2 exemple
    exemple
    • Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168.
      surse: DLRLC
    • Vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. CARAGIALE, O. III 61.
      surse: DLRLC
  • 2. Faptă de om neomenos.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cruzime sălbăticie

etimologie:

  • Prefix ne- + omenie.
    surse: DEX '09