12 definiții pentru neomenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOMENÍE, (2) neomenii, s. f. 1. Lipsă de omenie. 2. Faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenie.

neomenie sf [At: ST. LEX. 150 1/2 / P: ne-o~ / Pl: ~ii / E: ne- + omenie] 1 Lipsă de omenie Si: (înv) neomenime (1), neomenire (1). 2 Răutate. 3 Cruzime. 4 Faptă de om rău, crud, nedrept Si: (înv) neomenime (4), neomenire (4).

NEOMENÍE, neomenii, s. f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenie.

NEOMENÍE s. f. Lipsă de omenie, răutate, cruzime, sălbăticie. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168. Vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. CARAGIALE, O. III 61.

neomenie f. 1. lipsă de omenie; 2. faptă neomenoasă.

neomeníe (eo 2 sil.) f. Cruzime, inumanitate, lipsă de omenie. – Rar și -nire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neomenie (ne-o-) s. f., art. neomenia, g.-d. art. neomeniei; (fapte) pl. neomenii, art. neomeniile

neomeníe s. f. (sil. ne-o-), art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEOMENIE s. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, răutate, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie. cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ purtării cuiva.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEOMENIE. Subst. Neomenie, lipsă de omenie, cruzime, neîndurare, neînduplecare, nemilă (rar), crîncenie (înv.), năsilnicie (înv. și reg.), cîinie, cîinoșenie, hainie; brutalitate, violență, atrocitate, ferocitate, barbarie, sălbăticie, animalitate, bestialitate, monstruozitate (fig.). Josnicie, mîrșăvie, mișelie, ticăloșie, ticăloșenie (rar), infamie, nemernicie, netrebnicie. Răutate, rea-voință. Dușmănie, vrăjmășie, ură, pizmă, pizmuire, pică (pop.), ranchiună. Răzbunare. Neom, sălbatic, brută, tiran, despot, monstru (fig.), vampir. Adj. Neomenesc, neomenos, neomenit (înv.), lipsit de omenie, inuman, neuman, crud (fig.), crunt, neîndurător, neîndurat (rar), neînduplecat, necruțător, neiertător, nemilos, nemilostiv, fără milă, fără inimă, fără suflet, crîncen, crîncenit (rar), cumplit, năsilnic (înv. și reg.), cîinos, încîinit (rar), hain, hainit (rar), hapsîn; brutal, violent, dur (fig.), atroce, feroce, barbar (fig.), sălbatic, animalic, bestial, monstruos (fig.), sîngeros, sîngeratic (înv.). Josnic, mîrșav, mișel, mișelesc, ticălos, infam, nemernic, netrebnic. Rău, rău-voitor. Dușmănos, dușmănesc (înv.), vrăjmaș, vrăjmășesc, vrăjmășos (rar), pizmuitor, pizmaș (pop.), pizmăreț (rar), pizmătăreț (rar), pizmătáreț (înv. și reg.), ranchiunos. Răzbunător, vindicativ (livr.). Fanatic, tiran, despotic. Vb. A fi neomenos (inuman), a fi lipsit de omenie. A se înrăi, a se încîina (rar), a se haini. A se purta rău (cîinește) cu cineva. A brutaliza. A fi josnic. A dușmăni, a vrăjmăși, a urî, a avea pică pe cineva, a pizmui. A se răzbuna. Adv. Neomenește, fără milă, nemilos, (în mod) necruțător, necruțat (înv.), dușmănește, vrăjmășește (înv.). V. dușmănie, invidie, josnicie, neîndurare, răutate.

Intrare: neomenie
  • silabație: ne-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neomenie
  • neomenia
plural
  • neomenii
  • neomeniile
genitiv-dativ singular
  • neomenii
  • neomeniei
plural
  • neomenii
  • neomeniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neomenie, neomeniisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Lipsă de omenie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: răutate antonime: omenie
    • format_quote Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168. DLRLC
    • format_quote Vreau să mă luminez singur despre mișelia și neomenia lor. CARAGIALE, O. III 61. DLRLC
  • 2. Faptă de om neomenos. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + omenie. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.