14 definiții pentru neolatin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.

neolatin, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. II, 33 / P: ne-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr néo-latin] 1 (D. limbi) Care continuă limba latină Si: romanic. 2 (D. popoare) Care descinde din romani.

NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre o limbă) Care continuă limba latină; (despre un popor) care descinde din romani. V. romanic.

NEOLATÍN, -Ă adj. Care descinde din romani sau din limba latină; de origine latină. [Cf. fr. néo-latin].

NEOLATÍN, -Ă adj. care are la bază limba latină; romanic; (despre popoare) de origine latină. (< fr. néo-latin)

NEOLATÍN ~ă (~i, ~e) 1) (despre limbi, dialecte) Care s-a dezvoltat din limba latină; romanic. 2) (despre popoare) Care este de origine latină; care se trage de la romani. [Sil. ne-o-] /<néo-latin

* neolatín, -ă s. și adj. Latin modern, romanic. – V. romanic.

neo-latin a. se zice de limbile moderne derivate din latinește: româna, italiana, franceza, spaniola, portugheza și reto-romana sunt limbi neo-latine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne

neolatín adj. m. (sil. ne-o-) latin


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEOLATÍN, -Ă adj. (cf. fr. néolatin): în sintagma limbă neolatină (v.).

Intrare: neolatin
neolatin adjectiv
  • silabație: ne-o- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neolatin
  • neolatinul
  • neolatinu‑
  • neolati
  • neolatina
plural
  • neolatini
  • neolatinii
  • neolatine
  • neolatinele
genitiv-dativ singular
  • neolatin
  • neolatinului
  • neolatine
  • neolatinei
plural
  • neolatini
  • neolatinilor
  • neolatine
  • neolatinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neolatin

  • 1. (Despre limbi) Care continuă limba latină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: romanic
  • 2. (Despre popoare) Care descinde din romani, de origine latină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: