10 definiții pentru neoclasic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoclassique.

neoclasic, ~ă [At: CAMIL PETRESCU, O. II, 389 / P: ne-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr néo-classique] 1-2 smf, a (Autor) care se inspiră din neoclasicism (1). 3-4 smf, a (Autor) care imită neoclasicismul (1). 5-6 a Care aparține neoclasicismului (1-2). 7-8 a Care se referă la neoclasicism (1-2). 9-10 a Care este specific neoclasicismului (1-2).

NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classique.

NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -e, adj. Care își ia ca model arta și arhitectura clasică. Un acoperămînt al tindei în chip de fronton grec... dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. CĂLINESCU, E. 49. Pretindea că ar fi o clădire în stil neoclasic, cu coloane și ferestre arcuite. CAMIL PETRESCU, O. II 389.

NEOCLÁSIC, -Ă adj. 1. Care are ca model arta și arhitectura clasică; referitor la neoclasicism. 2. Curent neoclasic = curent care, afirmând pretinsa capacitate de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele pretins clasice. [Cf. fr. néo-classique, it. neoclassico].

NEOCLÁSIC, -Ă adj. I. referitor la neoclasicism. ♦ stil ~ = stil care are ca model arta și arhitectura clasică. II. curent ~ = curent în știința economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice. (< fr. néo-classique)

NEOCLÁSIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de neoclasicism; propriu neoclasicismului. Stil ~. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-classique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neoclásic (ne-o-cla-) adj. m., pl. neoclásici; f. neoclásică, pl. neoclásice

neoclásic adj. m. (sil. ne-o-cla-) clasic


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEOCLÁSIC, -Ă (< fr.) adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism; care își ia ca model arta clasică. ◊ Curentul n. = curent în gândirea economică de la sfârșitul sec. 19, caracterizat prin respingerea teoriei valorii bazată pe muncă și prin înlocuirea acesteia cu explicarea procesului de formare a prețurilor, într-o economie liberală, prin factori subiectivi respectiv prin satisfacția resimțită în urma consumului sau a utilizării bunurilor economice cumpărate. Curentul n. a introdus în știința economică teoria utilității marginale și calculul marginal. Principalii reprezentanți: Carl Menger, Léon Walras, Vilfredo Pareto, Alfred Marshall.

Intrare: neoclasic
neoclasic adjectiv
  • silabație: ne-o-cla-sic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neoclasic
  • neoclasicul
  • neoclasicu‑
  • neoclasică
  • neoclasica
plural
  • neoclasici
  • neoclasicii
  • neoclasice
  • neoclasicele
genitiv-dativ singular
  • neoclasic
  • neoclasicului
  • neoclasice
  • neoclasicei
plural
  • neoclasici
  • neoclasicilor
  • neoclasice
  • neoclasicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neoclasic

  • 1. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Un acoperămînt al tindei în chip de fronton grec... dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. CĂLINESCU, E. 49.
      surse: DLRLC
    • Pretindea că ar fi o clădire în stil neoclasic, cu coloane și ferestre arcuite. CAMIL PETRESCU, O. II 389.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Stil neoclasic = stil care are ca model arta și arhitectura clasică.
      surse: MDN '00
  • 2. Curent neoclasic = curent care, afirmând pretinsa capacitate de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele pretins clasice.
    surse: DN

etimologie: