NEOCLÁSIC, -Ă (< fr.) adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism; care își ia ca model arta clasică. ◊ Curentul n. = curent în gândirea economică de la sfârșitul sec. 19, caracterizat prin respingerea teoriei valorii bazată pe muncă și prin înlocuirea acesteia cu explicarea procesului de formare a prețurilor, într-o economie liberală, prin factori subiectivi respectiv prin satisfacția resimțită în urma consumului sau a utilizării bunurilor economice cumpărate. Curentul n. a introdus în știința economică teoria utilității marginale și calculul marginal. Principalii reprezentanți: Carl Menger, Léon Walras, Vilfredo Pareto, Alfred Marshall.