2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMERÍT, -Ă adj. v. nimerit.

NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri.

nimerit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 35v/5 / V: nem~ / Pl: ~iți, ~e / E: nimeri] 1 a Care a fost descoperit din întâmplare. 2 a Care a fost găsit, în urma alegerii din mai multe posibilități, astfel încât să corespundă adevărului sau necesității. 3 a Ghicit. 4-5 a Care a fost judecat (bine sau) rău. 6 a Care se întâmplă într-un mod incidental. 7 a Care a sosit undeva, pe neașteptate, din întâmplare. 8 a Care a izbutit să ajungă la locul dorit. 9 a Care a fost atins cu un obiect aruncat sau cu un proiectil. 10 a (Spc; d. țintă) Atins. 11-12 av, a (În mod) potrivit. 13 a Reușit. 14-15 av, a (În mod) judicios. 16 sm (Îvr) Om venit din altă parte, străin de loc Si: nemernic (1), venetic. 17 sn (Îlav) Pe ~e La întâmplare. 18 sn (Îal) Printr-un noroc.

NIMERÍT2, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Conform cu scopul urmărit, potrivit, bun, indicat. La o răspîntie de drumuri, unde totul arăta că e un loc nimerit pentru o așezare omenească, o casă sau două s-au străduit să se mențină, anevoie. BOGZA, C. O. 241. Lăuda pe fiul de împărat pentru o așa nimerită și neașteptată alegere. ISPIRESCU, L. 38. Crezu că e momentul nimerit spre a-l aduce la o deplină pocăință. ODOBESCU, S. III 47. ◊ (Adverbial) Se întreceau care de care să facă baia... mai nimerit de încropită. ISPIRESCU, L. 31. 2. Reușit, izbutit. Versuri mai vii și mai colorate decît cel mai nimerit tabel. ODOBESCU, S. III 82. – Variantă: nemerít, -ă (EMINESCU, N. 34, DRĂGHICI, R. 52) adj.

NIMERÍT1 s. n. (Numai în expr.) Pe nimerite = a) la nimereală, la întîmplare. (Atestat în forma nemerit) Și mergea treaba mai pe brodite, mai pe nemerite. DELAVRANCEA, S. 81; b) pe dibuite. De-acolo știau merge acasă și pe nimerite. RETEGANUL, P. I 44. – Formă gramaticală: (în expr.) nimerite. – Variantă: nemerít s. n.

NIMERÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A NIMERI. și A SE NIMERI. 2) Care corespunde situației, scopului; potrivit; adecvat. Moment ~. /v. a (se) nimeri

nemerit a. 1. atins, lovit: nemerit de glonț; 2. fig. potrivit: alegere nemerită.

nemerít, -ă adj. Atins, lovit: nemerit de glonț. Fig. Potrivit, la timp și la loc: propunere nemerită. Adv. A vorbi nemerit. – În est și ni-.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NIMERÍT adj. v. bun, izbutit, realizat, reușit, valoros.

NIMERÍT adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru...) 2. adv. adecvat, indicat, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să...) 3. adj. v. propriu. 4. adj. v. binevenit.

NIMERIT adj., adv. 1. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru...) 2. adv. adecvat, indicat, oportun, potrivit, recomandabil. (Nu mi se pare ~ să...) 3. adj. adecvat, bun, indicat, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru înflorirea artelor.) 4. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.)

nimerit adj. v. BUN. IZBUTIT. REALIZAT. REUȘIT. VALOROS.

Intrare: nimerit
nimerit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nimerit
  • nimeritul
  • nimeritu‑
  • nimeri
  • nimerita
plural
  • nimeriți
  • nimeriții
  • nimerite
  • nimeritele
genitiv-dativ singular
  • nimerit
  • nimeritului
  • nimerite
  • nimeritei
plural
  • nimeriți
  • nimeriților
  • nimerite
  • nimeritelor
vocativ singular
plural
nemerit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemerit
  • nemeritul
  • nemeritu‑
  • nemeri
  • nemerita
plural
  • nemeriți
  • nemeriții
  • nemerite
  • nemeritele
genitiv-dativ singular
  • nemerit
  • nemeritului
  • nemerite
  • nemeritei
plural
  • nemeriți
  • nemeriților
  • nemerite
  • nemeritelor
vocativ singular
plural
Intrare: nimerite (pe ~)
substantiv neutru (N999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • nimerite
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • nemerite
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nimerit nemerit

etimologie:

  • vezi nimeri
    surse: DEX '09 DEX '98

nimerite (pe ~) nemerite

  • 1. expresie Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare.
    exemple
    • Și mergea treaba mai pe brodite, mai pe nemerite. DELAVRANCEA, S. 81.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie Pe nimerite = pe dibuite.
    exemple
    • De-acolo știau merge acasă și pe nimerite. RETEGANUL, P. I 44.
      surse: DLRLC

etimologie: