NEMÂNCAT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat².

NEMÂNCAT¹, -Ă, nemâncați, -te, adj. Flămând. – Pref. ne- + mâncat¹.

nemâncat¹ sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. II, 20 / Pl: (rar) ~e / E: ne- + mâncat¹] 1 Abținere de la mâncare. 2-3 (Îljv) Pe ~e (sau ~) (Care se face) înainte de a fi mâncat ceva. 4 (Reg; îlav) De ~e Dis-de-dimineață.

nemâncat², ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + mâncat] 1 Care nu a mâncat. 2 Flămând.

NEMÎNCAT adj. 1 Care nu s’a mîncat ¶ 2 Care n’a mîncat (încă); pe ~e, fără a mînca, înainte de a fi mîncat.

NEMÂNCAT², -Ă, nemâncați, -te, adj. Flămând. – Ne- + mâncat.

NEMÂNCAT² s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Ne- + mâncat.

NEMÎNCAT¹ s. n. (Numai în expr.) Pe nemîncate = fără să fi mîncat, cu stomacul gol. Începură să le guste lacomi, așa, pe nemîncate. CAMIL PETRESCU, O. II 28. În loc să mă-ntrebi: «Ai mîncat tu ceva, măi băiete, astăzi?... ți-o fi foame?», dumneata îmi iei tacrirul pe nemîncate. CARAGIALE, O. III 53. – Formă gramaticală: (în expr.) nemîncate.

NEMÎNCAT², -Ă, nemîncați, -te, adj. Care nu a mîncat; flămînd; p. ext. sărac. Era slăbit, nemîncat, prăfuit. DUMITRIU, P. F. 58.

NEMÂNCAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la mâncat): Pe ~te fără să fi mâncat ceva; pe stomacul gol. /ne- + mâncat

nemâncat a. care încă n’a mâncat. ║ adv. pe nemâncate, fără a mânca, postind.

nemîncát, -ă adj. Care nu e mîncat. Care n’a mîncat, flămînd. Pe nemîncate, fără să fi mîncat.

nemâncate (pe ~) loc. adj., loc. adv. (analize ~, Probele se recoltează ~.)

!nemâncate (pe ~) loc. adj., loc. adv.

!nemâncat adj. m., s. m., pl. nemâncați; adj. f., s. f. nemâncată, pl. nemâncate

nemâncat adj. m., pl. nemâncați; f. nemâncată, pl. nemâncate

nemâncat s. n. (pl. nemâncate în loc. pe ~)

nemâncat adj. m., pl. nemâncați; f. sg. nemâncată, pl. nemâncate

NEMÂNCAT adj. v. flămând.

NEMÎNCAT adj. flămînd, flămînzit, înfometat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (E veșnic ~.)