negustoriță sf [At: (a. 1768) IORGA, S. D. V, 254 / Pl: ~țe / E: negustor + -iță] 1-2 Negustoreasă (1-2).

neguțitoriță sf vz neguțătoriță

NEGUSTORI, †NEGUȚĂTORI (-resc) vb. tr. și intr. ⚚ A face negoț: Grecii forfoteau în toate părțile, negustorind și sufletul din om (VLAH.); nici nu știe cum se neguțătorește în lume (SB.) [negustor].

NEGUSTORIȚĂ, †NEGUȚITORIȚĂ (pl. -ițe) sf. ⚚ – NEGUSTOREASĂ: în zile de sărbătoare, neguțitorițele... vin de se rătăcesc prin aleele livezii (NEGR.).

NEGUSTORI, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțători vb. IV] – Din negustor.

NEGUSTORIȚĂ, negustorițe, s. f. (Rar) Negustoreasă. Ne privea pe rînd, pe negustoriță și pe mine. IBRĂILEANU, A. 120. – Variantă: (învechit) neguțitoriță (NEGRUZZI, S. I 17) s. f.

NEGUȚITORIȚĂ s. f. v. negustoriță.

A NEGUSTORI ~esc intranz. pop. A fi negustor; a practica meseria de negustor; a face negoț. /Din negustor

negustoriță (rar) s. f., g.-d. art. negustoriței; pl. negustorițe

negustoriță (rar) s. f., g.-d. art. negustoriței; pl. negustorițe

negustori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustoresc, imperf. 3 sg. negustorea; conj. prez. 3 sg. și pl. negustorească

negustoriță s. f., g.-d. art. negustoriței; pl. negustorițe

NEGUSTORI vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.

NEGUSTORI vb. v. comercializa, târgui, tocmi.

NEGUSTORIȚĂ s. v. comerciantă.

NEGUSTORIȚĂ s. comerciantă, negustoreasă.