2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.

NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A cumpăra și a vinde o marfă pentru a realiza un profit; a practica meseria de negustor. ♦ Tranz. A comercializa; a trafica, a specula. [Var.: (înv. și reg.) neguțătorí vb. IV] – Din negustor.

NEGUȚĂTORÍ vb. IV v. negustori.

negustori [At: SIMION, DASC., ap. LET. I, 33/36 / V: (reg) ~gos~ / Pzi: ~resc / E: negustor] 1-2 vri (Îvp) A cumpăra și a vinde o marfă, pentru a realiza un profit Si: (îvp) a neguțători (1-2). 3-4 vri (Îvp) A practica meseria de negustor (2) Si: (îvp) a neguțători (3-4). 5 vi (Îvp; șfg) A face să devină obiect de comerț Si: (îvp) a neguțători (5). 6 vi (Îvp) A folosi ca obiect de comerț Si: a comercializa, (îvp) a neguțători (6). 7-8 vir (Îvp) A se tocmi. 9 vt (Îrg) A da cu dobândă Si: (îvp) a neguțători (7). 10 vt (Pex) A valorifica.

NEGUSTORÍ, negustoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A cumpăra și a vinde pentru cîștig, a face negoț, a fi negustor de profesie. Bolbocean negustorea, Dar bănet ce cîștiga Cu săracii-l împărțea. TEODORESCU, P. P. 604. ♦ Tranz. A trafica, a specula. (Fig.) Nu dumnealor... Să ne mai smulgă plînsul înflorit Ca să-l negustorească prin vitrine! DEȘLIU, G. 10. – Variantă: (învechit și regional) neguțătorí (SBIERA, P. 230, GORJAN, H. IV 135) vb. IV.

A NEGUSTORÍ ~ésc intranz. pop. A fi negustor; a practica meseria de negustor; a face negoț. /Din negustor

2) negustorésc v. intr. Trăĭesc ca negustor: mulțĭ anĭ a negustorit. V. tr. Vechĭ. Trafichez, speculez. – Vechĭ și -guțăt-, -guțit- și -goțăt-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

negustorí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 să negustoreáscă

negustorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. negustorésc, imperf. 3 sg. negustoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. negustoreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEGUSTORÍ vb. v. comercializa, târgui, tocmi.

NEGUSTORÍ vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.

NEGUSTORI vb. a precupeți, a specula, a trafica, (înv. și reg.) a precupi.

negustori vb. v. COMERCIALIZA. TÎRGUI. TOCMI.

Intrare: negustorit
negustorit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negustorit
  • negustoritul
  • negustoritu‑
  • negustori
  • negustorita
plural
  • negustoriți
  • negustoriții
  • negustorite
  • negustoritele
genitiv-dativ singular
  • negustorit
  • negustoritului
  • negustorite
  • negustoritei
plural
  • negustoriți
  • negustoriților
  • negustorite
  • negustoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: negustori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • negustori
  • negustorire
  • negustorit
  • negustoritu‑
  • negustorind
  • negustorindu‑
singular plural
  • negustorește
  • negustoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • negustoresc
(să)
  • negustoresc
  • negustoream
  • negustorii
  • negustorisem
a II-a (tu)
  • negustorești
(să)
  • negustorești
  • negustoreai
  • negustoriși
  • negustoriseși
a III-a (el, ea)
  • negustorește
(să)
  • negustorească
  • negustorea
  • negustori
  • negustorise
plural I (noi)
  • negustorim
(să)
  • negustorim
  • negustoream
  • negustorirăm
  • negustoriserăm
  • negustorisem
a II-a (voi)
  • negustoriți
(să)
  • negustoriți
  • negustoreați
  • negustorirăți
  • negustoriserăți
  • negustoriseți
a III-a (ei, ele)
  • negustoresc
(să)
  • negustorească
  • negustoreau
  • negustori
  • negustoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • neguțători
  • neguțătorire
  • neguțătorit
  • neguțătoritu‑
  • neguțătorind
  • neguțătorindu‑
singular plural
  • neguțătorește
  • neguțătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • neguțătoresc
(să)
  • neguțătoresc
  • neguțătoream
  • neguțătorii
  • neguțătorisem
a II-a (tu)
  • neguțătorești
(să)
  • neguțătorești
  • neguțătoreai
  • neguțătoriși
  • neguțătoriseși
a III-a (el, ea)
  • neguțătorește
(să)
  • neguțătorească
  • neguțătorea
  • neguțători
  • neguțătorise
plural I (noi)
  • neguțătorim
(să)
  • neguțătorim
  • neguțătoream
  • neguțătorirăm
  • neguțătoriserăm
  • neguțătorisem
a II-a (voi)
  • neguțătoriți
(să)
  • neguțătoriți
  • neguțătoreați
  • neguțătorirăți
  • neguțătoriserăți
  • neguțătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • neguțătoresc
(să)
  • neguțătorească
  • neguțătoreau
  • neguțători
  • neguțătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

negustori neguțători

etimologie:

  • negustor
    surse: DEX '09 DEX '98