NECTON s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea organismelor care înoată în masa apei prin mișcări proprii. – Din it. necton.

necton sn [At: C. ANTONESCU, P. 151 / Pl: ? / E: fr necton] Totalitate a animalelor acvatice care, fiind dotate cu organe de mișcare și cu musculatură mai dezvoltată, se pot mișca liber în apa în care trăiesc.

NECTON s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea viețuitoarelor acvatice care se pot mișca liber în masa apei în care trăiesc. – Din it. necton.

NECTON s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea viețuitoarelor acvatice care se pot mișca liber.

NECTON s.n. Totalitatea viețuitoarelor care trăiesc în ape și se pot mișca liber. [< fr. necton, cf. germ. Nekton < gr. nekton – înotător].

NECTON s. n. biocenoza organismelor care înoată liber în apele pelagice. (< fr. necton)

NECTON n. biol. (în opoziție cu plancton) Totalitate a viețuitoarelor acvatice, care se pot deplasa liber în apa în care trăiesc. /<it. necton

necton s. n.

necton s. n.

necton s. n.

necton, (engl.= nekton) categorie ecologică a mediului acvatic care cuprinde org. înzestrate cu mijloace proprii de deplasare (ex. nautiloidee, pești, cetacee.)

NECTON subst. Totalitatea animalelor acvatice care, fiind dotate cu organe de mișcare și cu musculatură mai dezvoltată, înoată activ in apă. În necton intră restul organismelor ce se pot mișca prin mijloace proprii (înot), în primul rînd peștii și mamiferele acvatice. c. antonescu, p. 151. Nectonul cuprinde ființele care înoată activ în zona de suprafață a mării. b. darw. 137. Din necton fac parte... toți peștii care se deplasează în largul mării. der. – Din fr. necton.