16 definiții pentru necromant

Explicative DEX

NECROMANT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necroman, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

necromant, ~ă smf [At: NEGRUZZI, S. II, 121 / V: (rar) ~an, (înv) ~nd / Pl: ~nți, ~e / E: ngr νεκρομάντις, fr nécroman(t), it negromante] Persoană care se ocupă cu necromanția Si: (frr) necromancian.

*NECROMANT sm. Cel ce pretinde că evocă spiritele morților spre a le pune întrebări [fr.].

NECROMANT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. [Var.: (înv.) necroman, -ă s. m. și f.] – Din ngr. nekrómantis, fr. nécroman(t).

NECROMANT, -Ă, necromanți, -te, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția. Necromanții și vrăjitorii cearcă în zodii și cu bobii viitorul sufletelor. ODOBESCU, S. II 370. – Variantă: (învechit) necroman, -ă (NEGRUZZI, S. II 121) s. m. și f.

NECROMANT, -Ă s.m. și f. Cel care practică necromanția. [< fr. nécromant].[1]

  1. Var. (înv.) necroman (după def. din DEX) — LauraGellner

NECROMANT, -Ă s. m. f. cel care practică necromanția. (< fr. nécromant)

necromant m. șarlatan care se ocupă cu necromanția.

*necrománt, -ă s. (vgr. nekro-mántes). Șarlatan care pretinde că ghicește pĭn necromanție.

NECROMAN, -Ă s. m. și f. v. necromant.

NECROMAN, -Ă s. m. și f. v. necromant.

NECROMAN, -Ă s. m. și f. v. necromant.

necroman, ~ă smf vz necromant

necromand, ~ă smf vz necromant

Ortografice DOOM

necromant (desp. ne-cro-) s. m., pl. necromanți

necromant (ne-cro-) s. m., pl. necromanți

necromant s. m. (sil. -cro-), pl. necromanți[1]

  1. Var. (înv.) necroman (după def. din DEX) — LauraGellner

Tezaur

NECROMANT, -Ă s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția; (franțuzism rar) necromancian. Necromani ce lungi tiare port în cap cu mare fală. negruzzi, s. ii, 121. Necromanții și vrăjitorii cearcă în zodii și cu bobii viitorul sufletelor. odobescu, s. ii, 370, cf. gheție, r. m., alexi, w., șăineanu, d. u. – pl.: necromanți, -te. – Și: (rar) necroman, -ă, (învechit) necromand, -ă (i. golescu, c.) s. m. și f. – Din ngr. νεχρομαντιζ, fr. nécroman(t), it. negromante.

Intrare: necromant
  • silabație: ne-cro-mant info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necromant
  • necromantul
  • necromantu‑
plural
  • necromanți
  • necromanții
genitiv-dativ singular
  • necromant
  • necromantului
plural
  • necromanți
  • necromanților
vocativ singular
  • necromantule
  • necromante
plural
  • necromanților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necroman
  • necromanul
  • necromanu‑
plural
  • necromani
  • necromanii
genitiv-dativ singular
  • necroman
  • necromanului
plural
  • necromani
  • necromanilor
vocativ singular
  • necromanule
  • necromane
plural
  • necromanilor
necromand
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

necromant, necromanțisubstantiv masculin
necromantă, necromantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care se ocupă cu necromanția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Necromanții și vrăjitorii cearcă în zodii și cu bobii viitorul sufletelor. ODOBESCU, S. II 370. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.