Definiția cu ID-ul 1388469:
Tezaur
NECROMANT, -Ă s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția; (franțuzism rar) necromancian. Necromani ce lungi tiare port în cap cu mare fală. negruzzi, s. ii, 121. Necromanții și vrăjitorii cearcă în zodii și cu bobii viitorul sufletelor. odobescu, s. ii, 370, cf. gheție, r. m., alexi, w., șăineanu, d. u. – pl.: necromanți, -te. – Și: (rar) necroman, -ă, (învechit) necromand, -ă (i. golescu, c.) s. m. și f. – Din ngr. νεχρομαντιζ, fr. nécroman(t), it. negromante.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ifteni
- acțiuni