Definiția cu ID-ul 1388469:

Tezaur

NECROMANT, -Ă s. m. și f. Persoană care se ocupă cu necromanția; (franțuzism rar) necromancian. Necromani ce lungi tiare port în cap cu mare fală. negruzzi, s. ii, 121. Necromanții și vrăjitorii cearcă în zodii și cu bobii viitorul sufletelor. odobescu, s. ii, 370, cf. gheție, r. m., alexi, w., șăineanu, d. u. – pl.: necromanți, -te. – Și: (rar) necroman, -ă, (învechit) necromand, -ă (i. golescu, c.) s. m. și f. – Din ngr. νεχρομαντιζ, fr. nécroman(t), it. negromante.