7 definiții pentru necompetent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Pref. ne- + competent.

necompetent, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~nți, ~e / E: ne- + competent] 1 (D. oameni) Care nu este competent Si: incompetent. 2 Care nu are dreptul de a face ceva.

NECOMPETÉNT, -Ă, necompetenți, -te, adj. (Despre oameni) Care nu este competent; care nu are dreptul sau căderea de a face ceva; incompetent. – Ne- + competent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necompetént adj. m., pl. necompeténți; f. sg. necompeténtă, pl. necompeténte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECOMPETÉNT adj., s. v. incapabil.

NECOMPETENT adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.)

Intrare: necompetent
necompetent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necompetent
  • necompetentul
  • necompetentu‑
  • necompetentă
  • necompetenta
plural
  • necompetenți
  • necompetenții
  • necompetente
  • necompetentele
genitiv-dativ singular
  • necompetent
  • necompetentului
  • necompetente
  • necompetentei
plural
  • necompetenți
  • necompetenților
  • necompetente
  • necompetentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necompetent

etimologie:

  • Prefix ne- + competent.
    surse: DEX '09