11 definiții pentru nebunariță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

nebunariță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: nebun + -ariță] (Bot; pop) Măselariță (Hyoscyamus niger).

NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.) Măselariță.

NEBUNÁRIȚĂ ~e f. pop. Plantă erbacee toxică, cu frunze vâscoase și inflorescență gălbuie, cu pete violete, folosită în scopuri medicinale; măselariță. /nebun + suf. ~ariță

nebunáriță f., pl. e (d. nebun). Unde? Măselariță.

măseláriță f., pl. e (d. măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (hyoscýamus niger). – Și nebunariță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe

nebunáriță s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEBUNÁRIȚĂ s. v. măselariță, sălbăție.

nebunariță s. v. MĂSELARIȚĂ. SĂLBĂȚIE.

Intrare: nebunariță
nebunariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebunariță
  • nebunarița
plural
  • nebunarițe
  • nebunarițele
genitiv-dativ singular
  • nebunarițe
  • nebunariței
plural
  • nebunarițe
  • nebunarițelor
vocativ singular
plural

nebunariță

etimologie:

  • Nebun + sufix -ariță.
    surse: DEX '98 DEX '09