NEBĂGÁT¹ s. n. (În expr.) Pe nebăgate de (sau în) seamă = fără a (se) observa; pe nesimțite. – Pref. ne- + băgat.

NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (În expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Pref. ne- + băgat.

nebăgat, ~ă a [At: FILIMON, O. I, 96 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + băgat] 1 (Îla) ~ în (sau, rar, de) seamă Care nu este luat în considerare Si: ignorat. 2 (Îal) Necunoscut (1). 3 (Îal) Care nu a fost observat.

NEBĂGÁT², -Ă, nebăgați, -te, adj. (în expr.) Nebăgat în seamă = a) care nu este luat în considerație, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost văzut, observat. – Ne- + băgat.

NEBĂGÁT¹ s. n. (în expr.) Pe nebăgate de (sau în) seamă = fără a (se) observa; pe nesimțite. – Ne- + băgat.

NEBĂGÁT s. n. (În expr.) Pe nebăgate de (sau, mai rar, în) seamă = fără a (se) băga de seamă, neobservînd sau nefiind observat; pe nesimțite. Pe nebăgate de seamă, mă depărtam de țintă. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Și vînează ici, vînează colea, se depărtase de oamenii săi, pe nebăgate în seamă. ISPIRESCU, L. 389. – Formă gramaticală: (în expr.) nebăgate.

NEBĂGÁT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la băgat): ~ în seamă a) neobservat; b) de care nu s-a ținut sau nu se ține cont; neglijat. /ne- + băgat

nebăgát, -ă adj. Nebăgat în samă, trecut cu vederea, neglijat, disprețuit: pentru înțelept, a fi nebăgat în samă nu e o nenorocire.

nebăgáte s. n. pl.

!nebăgáte de seámă (pe ~ ) loc. adv.

nebăgát adj. m., pl. nebăgáți; f. sg. nebăgátă, pl. nebăgáte