10 definiții pentru nebântuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nebântuit, ~ă a [At: (a. 1695) HEM 3215 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + bântuit] 1 Care nu este bântuit. 2 (Îrg) Care nu este supărat de nimeni sau de nimic Si: liniștit, netulburat. 3 (Îrg) Teafăr.

NEBÂNTUÍT, -Ă, nebăntiuți, -te, adj. Liniștit, netulburat; nevătămat, teafar, întreg. – Pref. ne- + bântuit.

NEBÂNTUÍT, -Ă, nebântuiți, -te, adj. (Înv. și reg.) Liniștit, netulburat; nevătămat, teafăr, întreg. – Ne- + bântuit.

nebântuit a. care n’a fost atins sau bântuit: rămase treaz și nebântuit de piroteală ISP.

NEBÎNTUÍT, -Ă, nebîntuiți, -te, adj. (Învechit) Liniștit, netulburat; nevătămat. Se întoarse cu merele la împăratul lui, teafăr și nebîntuit, precum îl făcuse mă-sa. ISPIRESCU, U. 65. Dac-ar fi pretutindene tot asemene judecători... societatea bună ar remănea nebîntuită. CREANGĂ, A. 150.

nebîntuít, -ă adj. Care n’a fost bîntuit, care n’a suferit nimica: nebîntuit de furtună, de boală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. nebântuítă, pl. nebântuíte

nebântuít adj. m., pl. nebântuíți; f. sg. nebântuítă, pl. nebântuíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEBÂNTUÍT adj. v. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, teafăr, valid, zdravăn.

nebîntuit adj. v. INTACT. ÎNTREG. NEATINS. NEVĂTĂMAT. SĂNĂTOS. TEAFĂR. VALID. ZDRAVĂN.

Intrare: nebântuit
nebântuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebântuit
  • nebântuitul
  • nebântuitu‑
  • nebântui
  • nebântuita
plural
  • nebântuiți
  • nebântuiții
  • nebântuite
  • nebântuitele
genitiv-dativ singular
  • nebântuit
  • nebântuitului
  • nebântuite
  • nebântuitei
plural
  • nebântuiți
  • nebântuiților
  • nebântuite
  • nebântuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nebântuit

etimologie:

  • Prefix ne- + bântuit.
    surse: DEX '09