10 definiții pentru neasemuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.

neasemuit, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. I, 10 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + asemuit] (Liv) 1 Care nu se aseamănă cu nimic. 2 (Rar) Curios. 3 (Rar) Ciudat.

NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemuit.

NEASEMUÍT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. Neasemănat, incomparabil, extraordinar. Apele fluviului se îndreaptă spre mare, urmărite de priviri care încep să viseze la marile depărtări și neasemuita frumusețe a lumii. BOGZA, M. S. 24.

neasemuit a. și adv. neasemănat: starea lor neasemuită ca a celorlalți OD.

neasemuít, -ă (ea 2 sil.) adj. Est. Care nu poate fi asemuit, neasemănat. Adv. Neasemuit maĭ bun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neasemuít (ne-a-) adj. m., pl. neasemuíți; f. neasemuítă, pl. neasemuíte

neasemuít adj. m. (sil. ne-a-), pl. neasemuíți; f. sg. neasemuítă, pl. neasemuíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEASEMUIT adj. incomparabil, inegalabil, neasemănat, necomparabil, neegalabil, neîntrecut, unic, (rar) neajuns, (înv.) neurmat. (O voce ~; însușiri ~.)

Intrare: neasemuit
neasemuit adjectiv
  • silabație: ne-a- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neasemuit
  • neasemuitul
  • neasemuitu‑
  • neasemui
  • neasemuita
plural
  • neasemuiți
  • neasemuiții
  • neasemuite
  • neasemuitele
genitiv-dativ singular
  • neasemuit
  • neasemuitului
  • neasemuite
  • neasemuitei
plural
  • neasemuiți
  • neasemuiților
  • neasemuite
  • neasemuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neasemuit

etimologie:

  • Prefix ne- + asemuit.
    surse: DEX '09