12 definiții pentru neascultare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultare.

neascultare sf [At: MOXA, 347 /16 / P: ne-as~ / Pl: ~tări / E: ne- + ascultare] 1 Lipsă de ascultare. 2 Act de nesupunere, de indisciplină. 3 Încălcare a unei porunci.

NEASCULTÁRE s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unei porunci. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultare.

NEASCULTÁRE s. f. Lipsă de ascultare, insubordonare, indisciplină; încălcare a unei porunci. Neascultarea ce îmi făcuși va fi în sufletul tău o aducere-aminte foarte jalnică. GORJAN, H. IV 62.

neascultare f. nesupunere, insubordinațiune.

neascultáre (ea 2 sil.) f. Nesupunere, insubordinațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neascultáre (ne-as-) s. f., g.-d. art. neascultắrii

neascultáre s. f. (sil. ne-as-), g.-d. art. neascultării; pl. neascultări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEASCULTÁRE s. v. indisciplină.

NEASCULTARE s. indisciplină, nedisciplină, nesupunere, (livr.) insubordonare, (rar) recalcitranță. (Act de ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

neascultáre, neascultări s. f. Act de nesupunere, lipsă de ascultare, indisciplină; încălcare a unui ordin, a unei porunci. ♦ (Sens biblic) Atitudine de împotrivire față de Dumnezeu, de adevărul evangheliei sau de slujitorii bisericii. – Din ne- + ascultare.

Intrare: neascultare
  • silabație: ne-as- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neascultare
  • neascultarea
plural
genitiv-dativ singular
  • neascultări
  • neascultării
plural
vocativ singular
plural

neascultare

etimologie:

  • Prefix ne- + ascultare.
    surse: DEX '09