opțiuni
info
Varianta ncumetrire este o formă elidată a lui încumetrire,încumetri.
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Explicative DEX

CUMETRI, cumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. – Din cumătru.

CUMETRI, cumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. – Din cumătru.

ÎNCUMETRI, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.

cumetri vr [At: DEX2 / Pzi: ~resc / E: cumătru] (Pop) A se înrudi cu cineva prin cumetrie (1).

încumătri v vz încumetri

încumătrire sf vz încumetrire

încumetri [At: NECULCE, ap. LET. II, 303/12 / V: -mătri / Pzi: ~resc / E: în- + cumătru] (Reg) 1 vrr A deveni cumetri Si: a se cumetri. 2 vrr (Pex) A se asocia cu cineva Si: a se întovărăși. 3-4 vt (Rar) A face mai multe persoane să devină (cumetri sau) aliați.

încumetrire sf [At: ODOBESCU, III, 320/20 / Pl: ~ri / E: încumetri] 1 Înrudire prin cumetrie. 2 (Pex) Asociere cu cineva. 3-4 Determinare a unor persoane să devină (cumetri sau) aliați.

ÎNCUMETRI, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.

CUMETRI, cumetresc, vb. IV. Refl. reciproc. (Popular) A se face cumătru (unul cu altul), a se înrudi prin cumetrie. Îl rugă să se cumetrească, și ciobanul primi. ISPIRESCU, L. 208. – Variantă: încumetri (la TDRG) vb. IV.

ÎNCUMETRI vb. IV v. cumetri.

A SE CUMETRI mă ~esc intranz. pop. A deveni cumătru (unul cu altul). /Din cumătru

A ÎNCUMETRI ~esc tranz. A face să se încumetrească. /în + cumătru

A SE ÎNCUMETRI mă ~esc intranz. A deveni cumetri (cu cineva). /în + cumătru

încumetrí v. a se face cumetri, a se înrudi.

cumătrésc (nord) și cumetrésc v. tr. (d. cumătru). Fac cumătru. V. refl. Mă fac cumătru. Îs cumătru: mă cumetream cu el. V. înrudesc.

încumătrésc și încumetrésc (mă) v. refl. Mă fac cumătru.

încumetrésc, V. încumătresc.

Ortografice DOOM

cumetri (a se ~) (pop.) (desp. -me-tri) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cumetresc, 3 sg. se cumetrește, imperf. 1 sg. mă cumetream; conj. prez. 1 sg. să mă cumetresc, 3 să se cumetrească; imper. 2 sg. afirm. cumetrește-te; ger. cumetrindu-mă

încumetri (a se ~) (pop.) (desp. -me-tri) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încumetresc, 3 sg. se încumetrește, imperf. 1 sg. mă încumetream; conj. prez. 1 sg. să mă încumetresc, 3 să se încumetrească; imper. 2 sg. afirm. încumetrește-te; ger. încumetrindu-mă

!cumetri (a se ~) (pop.) (-me-tri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cumetrește, imperf. 3 sg. se cumetrea; conj. prez. 3 să se cumetrească

!încumetri (a se ~) (-me-tri) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încumetrește, imperf. 3 sg. se încumetrea; conj. prez. 3 să se încumetrească

cumetri vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumetresc, imperf. 3 sg. cumetrea; conj. prez. 3 sg. și pl. cumetrească

încumetri vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încumetresc, imperf. 3 sg. încumetrea; conj. prez. 3 sg. și pl. încumetrească

Intrare: cumetri
  • silabație: cu-me-tri info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumetri
  • cumetrire
  • cumetrit
  • cumetritu‑
  • cumetrind
  • cumetrindu‑
 singular plural
  • cumetrește
  • cumetriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumetresc
 (să)
  • cumetresc
  • cumetream
  • cumetrii
  • cumetrisem
a II-a (tu)
  • cumetrești
 (să)
  • cumetrești
  • cumetreai
  • cumetriși
  • cumetriseși
a III-a (el, ea)
  • cumetrește
 (să)
  • cumetrească
  • cumetrea
  • cumetri
  • cumetrise
plural I (noi)
  • cumetrim
 (să)
  • cumetrim
  • cumetream
  • cumetrirăm
  • cumetriserăm
  • cumetrisem
a II-a (voi)
  • cumetriți
 (să)
  • cumetriți
  • cumetreați
  • cumetrirăți
  • cumetriserăți
  • cumetriseți
a III-a (ei, ele)
  • cumetresc
 (să)
  • cumetrească
  • cumetreau
  • cumetriră
  • cumetriseră
  • silabație: în-cu-me-tri info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încumetri
  • ‑ncumetri
  • încumetrire
  • ‑ncumetrire
  • încumetrit
  • ‑ncumetrit
  • încumetritu‑
  • ‑ncumetritu‑
  • încumetrind
  • ‑ncumetrind
  • încumetrindu‑
  • ‑ncumetrindu‑
 singular plural
  • încumetrește
  • ‑ncumetrește
  • încumetriți
  • ‑ncumetriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încumetresc
  • ‑ncumetresc
 (să)
  • încumetresc
  • ‑ncumetresc
  • încumetream
  • ‑ncumetream
  • încumetrii
  • ‑ncumetrii
  • încumetrisem
  • ‑ncumetrisem
a II-a (tu)
  • încumetrești
  • ‑ncumetrești
 (să)
  • încumetrești
  • ‑ncumetrești
  • încumetreai
  • ‑ncumetreai
  • încumetriși
  • ‑ncumetriși
  • încumetriseși
  • ‑ncumetriseși
a III-a (el, ea)
  • încumetrește
  • ‑ncumetrește
 (să)
  • încumetrească
  • ‑ncumetrească
  • încumetrea
  • ‑ncumetrea
  • încumetri
  • ‑ncumetri
  • încumetrise
  • ‑ncumetrise
plural I (noi)
  • încumetrim
  • ‑ncumetrim
 (să)
  • încumetrim
  • ‑ncumetrim
  • încumetream
  • ‑ncumetream
  • încumetrirăm
  • ‑ncumetrirăm
  • încumetriserăm
  • ‑ncumetriserăm
  • încumetrisem
  • ‑ncumetrisem
a II-a (voi)
  • încumetriți
  • ‑ncumetriți
 (să)
  • încumetriți
  • ‑ncumetriți
  • încumetreați
  • ‑ncumetreați
  • încumetrirăți
  • ‑ncumetrirăți
  • încumetriserăți
  • ‑ncumetriserăți
  • încumetriseți
  • ‑ncumetriseți
a III-a (ei, ele)
  • încumetresc
  • ‑ncumetresc
 (să)
  • încumetrească
  • ‑ncumetrească
  • încumetreau
  • ‑ncumetreau
  • încumetriră
  • ‑ncumetriră
  • încumetriseră
  • ‑ncumetriseră
Intrare: încumetri
  • silabație: în-cu-me-tri info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încumetri
  • ‑ncumetri
  • încumetrire
  • ‑ncumetrire
  • încumetrit
  • ‑ncumetrit
  • încumetritu‑
  • ‑ncumetritu‑
  • încumetrind
  • ‑ncumetrind
  • încumetrindu‑
  • ‑ncumetrindu‑
 singular plural
  • încumetrește
  • ‑ncumetrește
  • încumetriți
  • ‑ncumetriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încumetresc
  • ‑ncumetresc
 (să)
  • încumetresc
  • ‑ncumetresc
  • încumetream
  • ‑ncumetream
  • încumetrii
  • ‑ncumetrii
  • încumetrisem
  • ‑ncumetrisem
a II-a (tu)
  • încumetrești
  • ‑ncumetrești
 (să)
  • încumetrești
  • ‑ncumetrești
  • încumetreai
  • ‑ncumetreai
  • încumetriși
  • ‑ncumetriși
  • încumetriseși
  • ‑ncumetriseși
a III-a (el, ea)
  • încumetrește
  • ‑ncumetrește
 (să)
  • încumetrească
  • ‑ncumetrească
  • încumetrea
  • ‑ncumetrea
  • încumetri
  • ‑ncumetri
  • încumetrise
  • ‑ncumetrise
plural I (noi)
  • încumetrim
  • ‑ncumetrim
 (să)
  • încumetrim
  • ‑ncumetrim
  • încumetream
  • ‑ncumetream
  • încumetrirăm
  • ‑ncumetrirăm
  • încumetriserăm
  • ‑ncumetriserăm
  • încumetrisem
  • ‑ncumetrisem
a II-a (voi)
  • încumetriți
  • ‑ncumetriți
 (să)
  • încumetriți
  • ‑ncumetriți
  • încumetreați
  • ‑ncumetreați
  • încumetrirăți
  • ‑ncumetrirăți
  • încumetriserăți
  • ‑ncumetriserăți
  • încumetriseți
  • ‑ncumetriseți
a III-a (ei, ele)
  • încumetresc
  • ‑ncumetresc
 (să)
  • încumetrească
  • ‑ncumetrească
  • încumetreau
  • ‑ncumetreau
  • încumetriră
  • ‑ncumetriră
  • încumetriseră
  • ‑ncumetriseră
încumătri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încumetrire
încumetrire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încumetrire
  • ‑ncumetrire
  • încumetrirea
  • ‑ncumetrirea
plural
  • încumetriri
  • ‑ncumetriri
  • încumetririle
  • ‑ncumetririle
genitiv-dativ singular
  • încumetriri
  • ‑ncumetriri
  • încumetririi
  • ‑ncumetririi
plural
  • încumetriri
  • ‑ncumetriri
  • încumetririlor
  • ‑ncumetririlor
vocativ singular —
plural —
încumătrire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cumetri, cumetrescverb

  • 1. popular A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1.) cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl rugă să se cumetrească, și ciobanul primi. ISPIRESCU, L. 208. DLRLC
etimologie:
  • cumătru DEX '98

încumetri, încumetrescverb

  • 1. popular A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. DEX '09
    sinonime: cumetri
etimologie:
  • În + cumătru DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.