12 definiții pentru încumetri
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCUMETRI, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.
încumetri [At: NECULCE, ap. LET. II, 303/12 / V: -mătri / Pzi: ~resc / E: în- + cumătru] (Reg) 1 vrr A deveni cumetri Si: a se cumetri. 2 vrr (Pex) A se asocia cu cineva Si: a se întovărăși. 3-4 vt (Rar) A face mai multe persoane să devină (cumetri sau) aliați.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCUMETRI, încumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. – În + cumătru.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
A ÎNCUMETRI ~esc tranz. A face să se încumetrească. /în + cumătru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNCUMETRI mă ~esc intranz. A deveni cumetri (cu cineva). /în + cumătru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încumetrí v. a se face cumetri, a se înrudi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încumătri v vz încumetri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încumătrésc și încumetrésc (mă) v. refl. Mă fac cumătru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încumetrésc, V. încumătresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încumetri (a se ~) (pop.) (desp. -me-tri) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încumetresc, 3 sg. se încumetrește, imperf. 1 sg. mă încumetream; conj. prez. 1 sg. să mă încumetresc, 3 să se încumetrească; imper. 2 sg. afirm. încumetrește-te; ger. încumetrindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!încumetri (a se ~) (-me-tri) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se încumetrește, imperf. 3 sg. se încumetrea; conj. prez. 3 să se încumetrească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încumetri vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încumetresc, imperf. 3 sg. încumetrea; conj. prez. 3 sg. și pl. încumetrească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: în-cu-me-tri
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încumetri, încumetrescverb
- 1. A se înrudi prin cumetrie; a se cumetri. DEX '09sinonime: cumetri
etimologie:
- În + cumătru DEX '98 DEX '09