2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAVÁL, -Ă, navali, -e, adj. Care ține de nave (1) sau de navigație, privitor la nave sau la navigație. – Din fr. naval.

NAVÁL, -Ă, navali, -e, adj. Care ține de nave (1) sau de navigație, privitor la nave sau la navigație. – Din fr. naval.

naval, ~ă a [At: AR (1829), 144 1/8 / Pl: ~i,~e / E: fr naval] 1-2 Care se referă (la nave (1) sau) la navigație. 3 Care se face cu nave (1). 4 Alcătuit din nave (1). 5 Care ține de nave (1). 6 Care aparține navigației (6).

NAVÁL, -Ă, navali, -e, adj. Referitor la nave sau la navigație. Șantier naval.În locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși. BART, S. M. 21. ◊ Bază navală v. bază.

NAVÁL, -Ă adj. Referitor la nave sau la navigație. [Cf. it. navale, lat. navalis].

NAVÁL, -Ă adj. referitor la nave, la navigație. (< fr. naval, lat. navalis)

NAVÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de nave; propriu navelor. Construcție ~ă. /<fr. naval

naval a. privitor la corăbii de răsboiu: bătălie navală.

* navál, -ă adj. (lat. navalis. V. navă). De corăbiĭ, relativ la corăbiĭ: luptă navală, inginer naval.

NĂVÁL adv. (Rar) În chip năvalnic; impetuos. Ții piept cînd vin furtuni năval. IOSIF, PATR. 7. Ursan năval s-aruncă în neagra tătărime. ALECSANDRI, P. III 290.

năval n. (poetic) năvală: Tătarii ca zăvozii pe dânsul dau năval AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

navál adj. m., pl. naváli; f. naválă, pl. navále

navál adj. m., pl. naváli; f. sg. naválă, pl. navále

Intrare: naval
naval adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naval
  • navalul
  • navalu‑
  • nava
  • navala
plural
  • navali
  • navalii
  • navale
  • navalele
genitiv-dativ singular
  • naval
  • navalului
  • navale
  • navalei
plural
  • navali
  • navalilor
  • navale
  • navalelor
vocativ singular
plural
Intrare: năval
năval adverb
adverb (I8)
  • năval
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

naval

  • 1. Care ține de nave sau de navigație, privitor la nave sau la navigație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Șantier naval.
      surse: DLRLC
    • În locul acesta s-a dat vestita bătălie navală dintre turci și ruși. BART, S. M. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

năval

  • 1. rar În chip năvalnic.
    surse: DLRLC sinonime: impetuos attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ții piept cînd vin furtuni năval. IOSIF, PATR. 7.
      surse: DLRLC
    • Ursan năval s-aruncă în neagra tătărime. ALECSANDRI, P. III 290.
      surse: DLRLC

etimologie: