3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nasuc sn vz nansuc

NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc.

NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas; năsușor, năsuț. – Nas + suf. -uc.

năsuc sn [At: CAZIMIR, GR. 51 / Pl: ~uri / E: nas1 + -uc] 1-2 (Șhp) Nas1 (1) (mic) Si: născior (1-2), năsușor (1-2), năsuț (1-2).

nășuc, ~ă smf [At: DDRF / V: nănășu sf / E: naș2 + -uc] (Trs; șhp) 1-2 Nășic (1-2).

NĂSÚC, năsucuri, s. n. Diminutiv al lui nas. Ți-am șters năsucul de cînd erai atîtica. C. PETRESCU, C. V. 83.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSÚC s. născior, năsușor, năsuț. (Un ~în vânt.)

NĂSUC s. născior, năsușor, năsuț. (Un ~ în vînt.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nășúc, -ă, s.m. și f. (reg.) nășic.

Intrare: nasuc
nasuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: năsuc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsuc
  • năsucul
  • năsucu‑
plural
  • năsucuri
  • năsucurile
genitiv-dativ singular
  • năsuc
  • năsucului
plural
  • năsucuri
  • năsucurilor
vocativ singular
plural
Intrare: nășuc
nășuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nănășucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năsuc

etimologie:

  • Nas + sufix -uc.
    surse: DEX '09 DEX '98