NARD s. m. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea munților Himalaia (Nardostachys); spec. plantă cu rădăcina scurtă și groasă, fibroasă și foarte aromată, cu frunze moi și flori roșii-purpurii (Nardostachys iatamansi). 2. Esență parfumată extrasă din rădăcina de nard (1). – Din ngr. nárdos.

nard¹ sm [At: VARLAAM, C. 66 / V: (înv) nardos sn / Pl: nct / E: ngr νάρδος] 1 Plantă erbacee originară din regiunea Munților Himalaia (Nardostachys). 2 (Spc) Plantă erbacee cu rădăcina scurtă, groasă, fibroasă și foarte aromată, cu frunze moi și cu flori roșii-purpurii (Nardostochys iatamansi). 3 Esență parfumată extrasă din rădăcina de nard¹ (2) și folosită în trecut.

NARD sm. Rădăcină aromatică pe care cei vechi o întrebuințau ca parfum [gr.].

NARD s. m. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea munților Himalaia (Nardostachys); spec. plantă cu rădăcină scurtă și groasă, fibroasă și foarte aromată, cu frunze moi și flori roșii-purpurii (Nardostachys iatamansi). 2. Esență parfumată extrasă din rădăcina de nard. – Din ngr. nárdos.

NARD s. n. Nume dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea Himalaia (Nardostachys). ♦ Parfum extras din rădăcina uneia dintre aceste specii (Nardostachys Jatamansi), folosit mult în trecut.

NARD s.m. Plantă graminee originară din regiunea Himalaia. ♦ Parfum fin extras din această plantă. [< fr. nard, cf. lat. nardus].

NARD s. m. 1. nume dat unor specii de plante originare din regiunea munților Himalaia; (spec.) plantă cu rădăcina scurtă, groasă, fibroasă și foarte aromată, cu flori roșii-purpurii. 2. esență parfumată din rădăcina de nard (1). (< fr. nard, lat. nardus, gr. nardos)

NARD m. 1) Plantă erbacee exotică, cu rădăcină foarte aromată, utilizată în industria parfumurilor. 2) Substanță aromatică extrasă din rădăcina acestei plante. /<ngr. nárdos

nard m. rădăcină aromatică (Nardus).

nard m. (lat. nardus și nardum, d. vgr. nárdos). Un fel de unsoare aromatică pe care ceĭ vechĭ o scoteaŭ din rădăcina uneĭ plante aromatice. Nard indian, o graminee aromatică din India. Nard celtic, un fel de valeriană.

nardos sm vz nard¹

nard s. m.

nard s. m.

nard s. m.

nard (-duri), s. n. – Plantă erbacee din reg. Himalaia, esență parfumată din rădăcina acestei plante. – Var. (înv.) nardos. Mgr. νάρδος. Sec. XVI.

nard s. m. Esență parfumată extrasă din rădăcina plantei cu același nume și folosită mult în trecut (amintită și în Noul Testament), când Iisus a fost ultima dată în Betania (Marcu 14, 3). – Din gr. nardos.

NARD¹ s. m. 1. Esență parfumată extrasă din rădăcina de nard¹ (2) și folosită mult în trecut. Luă o litră de mir cu nard amestecat, de mult preț, de unsă picioarele lui Isus. VARLAAM, C. 66. O litră de nardos topit. n. test. (1648), 122^r/20. Fietecare candelă 5 ocă de aur arăpesc trăgea, iară înluntru 1 ocă de nard lua. CANTEMIR, IST. 131, cf. DDRF. 2. Numele mai multor plante erbacee originare din regiunea munților Himalaia (Nardostachys); spec. plantă cu rădăcina scurtă, groasă, fibroasă și foarte aromată, cu frunze moi și flori roșii-purpurii (Nardostachys iatamansi). Să intrăm în casa cea cu nard. mineiul (1776), 159^vl/26, cf. drlu. Aici crinul să albeaște, Colea nardul frumos creaște. bărac, a. 46/4, cf. NEGULICI, COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Numai gînduri vechi, ciudate Negre flacări care ard, Aprind grelele păcate Cu parfum păgîn de nard. PETICĂ, O. 36, cf. ȘĂINEANU, D. U. – Și: (învechit) nardos s. n. – Din ngr. νάρδος.

NARD² s. n. v. nart¹.