11 definiții pentru narcomanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NARCOMANÍE s. f. (Med.) Dependență provocată de folosirea abuzivă a narcoticelor. – Din fr. narcomanie.

narcomanie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr narcomanie] (Med) Obișnuință morbidă de a lua narcotice (1).

NARCOMANÍE, narcomanii, s. f. (Med.) Obișnuință morbidă de a lua narcotice. – Din fr. narcomanie.

NARCOMANÍE s.f. Obișnuință morbidă de a lua narcotice. [Gen. -iei. / < fr. narcomanie].

NARCOMANÍE s. f. obișnuință morbidă de a lua narcotice. (< fr. narcomanie)

narcomaníe s. f. (med.) Toxicomanie ◊ „Raportul semnalează, de asemenea, o creștere «fenomenală» a folosirii stupefiantelor și o răspândire alarmantă a narcomaniei în Vietnamul de Sud.” I.B. 22 II 72 p. 4. ◊ Narcomanie. Un reprezentant al Oficiului danez pentru combaterea drogurilor a declarat [...] că în Danemarca abuzul de stupefiante a dobândit proporții alarmante. Numărul narcomanilor din această țară este estimat la aproximativ 5000.” I.B. 2 XI 77 p. 8. ◊ „Creșterea îngrijorătoare a narcomaniei în rândul copiilor și tineretului din țările occidentale” R.l. 3 IV 79 p. 6. ◊ „În Camera Reprezentanților a Congresului S.U.A. a fost prezentat un proiect de lege privind lupta împotriva narcomaniei. I.B. 11 IX 86 p. 8; v. și narcoman, narcorublă, narcotraficant (din fr. narcomanie; DN3, DEX-S)

NARCOMANÍE f. Stare patologică constând în atracția permanentă pentru narcotice. /<fr. narcomanie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

narcomaníe s. f., art. narcomanía, g.-d. narcomaníi, art. narcomaníei

narcomaníe s. f., art. narcomanía, g.-d. narcomaníi, art. narcomaníei; pl. narcomaníi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NARCOMANÍE s. v. toxicomanie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NARCO- „somn, narcotic”. ◊ gr. narke „somn, toropeală” > fr. narco-, engl. id., germ. narko- > rom. narco-.~bioză (v. -bioză), s. f., diminuare a funcțiilor vitale ale organismului uman sub acțiunea substanțelor narcotice; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., boală provocată de tulburări neuropsihice, a cărei caracteristică principală este tendința morbidă pentru somn; ~leptic (v. -leptic), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de narcolepsie; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care suferă de narcomanie; ~manie (v. -manie), s. f., deprindere morbidă de a administra narcotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu de tratare a bolilor prin somn.

Intrare: narcomanie
narcomanie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narcomanie
  • narcomania
plural
  • narcomanii
  • narcomaniile
genitiv-dativ singular
  • narcomanii
  • narcomaniei
plural
  • narcomanii
  • narcomaniilor
vocativ singular
plural

narcomanie

  • 1. medicină Dependență provocată de folosirea abuzivă a narcoticelor.
    surse: DEX '09 DN sinonime: toxicomanie

etimologie: