8 definiții pentru narcomană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NARCOMÁN, -Ă, narcomani, -e, s. m. și f. Persoană care folosește în mod obișnuit narcotice. – Din narcomanie (derivat regresiv).

NARCOMÁN, -Ă, narcomani, -e, s. m. și f. Persoană care folosește în mod obișnuit narcotice. – Din narcomanie (derivat regresiv).

NARCOMÁN, -Ă s.m. și f. Suferind de narcomanie. [< fr. narcomane].

NARCOMÁN, -Ă s. m. f. suferind de narcomanie. (< fr. narcomane)

narcomán, -ă s. m. f. (med.) Toxicoman ◊ „Potrivit datelor oficiale ale Ministerului de Interne, în Spania au murit anul trecut 83 de persoane ca urmare a narcomaniei [...] Estimările [...] relevă că 350000 de spanioli sunt toxicomani. Anul trecut au fost arestați 11000 de comercianți și narcomani. I.B. 27 XII 84 p. 8; v. și Cont. 14 XII 79 p. 4; v. și narcomanie (1977) (din fr. narcomane; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

narcománă s. f., g.-d. art. narcománei; pl. narcománe

narcománă s. f., g.-d. art. narcománei; pl. narcománe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NARCOMÁN s., adj. v. toxicoman.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NARCO- „somn, narcotic”. ◊ gr. narke „somn, toropeală” > fr. narco-, engl. id., germ. narko- > rom. narco-.~bioză (v. -bioză), s. f., diminuare a funcțiilor vitale ale organismului uman sub acțiunea substanțelor narcotice; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., boală provocată de tulburări neuropsihice, a cărei caracteristică principală este tendința morbidă pentru somn; ~leptic (v. -leptic), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de narcolepsie; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care suferă de narcomanie; ~manie (v. -manie), s. f., deprindere morbidă de a administra narcotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu de tratare a bolilor prin somn.

Intrare: narcomană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narcoma
  • narcomana
plural
  • narcomane
  • narcomanele
genitiv-dativ singular
  • narcomane
  • narcomanei
plural
  • narcomane
  • narcomanelor
vocativ singular
  • narcoma
  • narcomano
plural
  • narcomanelor

narcoman, -ă narcomană

  • 1. Persoană care folosește în mod obișnuit narcotice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: toxicoman, -ă

etimologie: