10 definiții pentru narcoman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NARCOMÁN, -Ă, narcomani, -e, s. m. și f. Persoană care folosește în mod obișnuit narcotice. – Din narcomanie (derivat regresiv).

NARCOMÁN, -Ă, narcomani, -e, s. m. și f. Persoană care folosește în mod obișnuit narcotice. – Din narcomanie (derivat regresiv).

narcoman, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: drr narcomanie] 1-2 (Persoană) care folosește în mod obișnuit narcotice (1). 3-4 (Pgn) (Persoană) care consumă droguri.

NARCOMÁN, -Ă s.m. și f. Suferind de narcomanie. [< fr. narcomane].

NARCOMÁN, -Ă s. m. f. suferind de narcomanie. (< fr. narcomane)

narcomán, -ă s. m. f. (med.) Toxicoman ◊ „Potrivit datelor oficiale ale Ministerului de Interne, în Spania au murit anul trecut 83 de persoane ca urmare a narcomaniei [...] Estimările [...] relevă că 350000 de spanioli sunt toxicomani. Anul trecut au fost arestați 11000 de comercianți și narcomani. I.B. 27 XII 84 p. 8; v. și Cont. 14 XII 79 p. 4; v. și narcomanie (1977) (din fr. narcomane; DN3)

NARCOMÁN ~i m. Persoană care suferă de narcomanie. /Din narcomanie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NARCOMÁN s., adj. v. toxicoman.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NARCO- „somn, narcotic”. ◊ gr. narke „somn, toropeală” > fr. narco-, engl. id., germ. narko- > rom. narco-.~bioză (v. -bioză), s. f., diminuare a funcțiilor vitale ale organismului uman sub acțiunea substanțelor narcotice; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., boală provocată de tulburări neuropsihice, a cărei caracteristică principală este tendința morbidă pentru somn; ~leptic (v. -leptic), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de narcolepsie; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care suferă de narcomanie; ~manie (v. -manie), s. f., deprindere morbidă de a administra narcotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu de tratare a bolilor prin somn.

Intrare: narcoman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narcoman
  • narcomanul
  • narcomanu‑
plural
  • narcomani
  • narcomanii
genitiv-dativ singular
  • narcoman
  • narcomanului
plural
  • narcomani
  • narcomanilor
vocativ singular
  • narcomanule
  • narcomane
plural
  • narcomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

narcoman, -ă narcomană

  • 1. Persoană care folosește în mod obișnuit narcotice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: toxicoman, -ă

etimologie: