NARCOLEPSIE s. f. Acces brusc manifestat printr-o nevoie irezistibilă de a dormi. – Din fr. narcolepsie.

narcolepsie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr narcolepsie] Boală provocată de anumite tulburări ale sistemului nervos central și manifestată prin necesitatea irezistibilă de a dormi.

NARCOLEPSIE s. f. Boală provocată de tulburări ale sistemului nervos central, caracterizată prin necesitatea irezistibilă de a dormi. – Din fr. narcolepsie.

NARCOLEPSIE s.f. Tendință morbidă pentru somn, simptom al unor boli ca diabetul, obezitatea etc. [Gen. -iei. / < fr. narcolepsie, cf. gr. narke – narcotic, lepsis – fixare].

NARCOLEPSIE s. f. tendință irezistibilă de a dormi, simptom al unor boli ca diabetul, obezitatea etc. (< fr. narcolepsie)

narcolepsie s. f., art. narcolepsia, g.-d. narcolepsii, art. narcolepsiei

narcolepsie s. f., art. narcolepsia, g.-d. narcolepsii, art. narcolepsiei

narcolepsie s. f., art. narcolepsia, g.-d. narcolepsii, art. narcolepsiei

NARCO- „somn, narcotic”. ◊ gr. narke „somn, toropeală” > fr. narco-, engl. id., germ. narko- > rom. narco-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., diminuare a funcțiilor vitale ale organismului uman sub acțiunea substanțelor narcotice; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., boală provocată de tulburări neuropsihice, a cărei caracteristică principală este tendința morbidă pentru somn; ~leptic (v. -leptic), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de narcolepsie; ~man (v. -man₁), s. m. și f., persoană care suferă de narcomanie; ~manie (v. -manie), s. f., deprindere morbidă de a administra narcotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu de tratare a bolilor prin somn.