NARCISÍSM s. n. Atenție excesivă față de propria persoană fizică; dragoste admirație, adesea patologică, față de propria persoană; dragoste de sine. – Din fr. narcissisme.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
NARCISÍSM s. n. Admirație și dragoste exagerată față de propria persoană fizică, care constituie adesea o stare patologică. – Din fr. narcissisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink
NARCISÍSM s. n. Admirație contemplativă și dragoste exagerată (pînă la anormal) față de propria sa persoană fizică. (Poetic) Împrejurul unui lac minunat ca o piscină ibiși cu piciorul de mărgean, cuprinși de un etern narcisism, se privesc în oglinda apelor. ANGHEL, PR. 113.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
narcisísm s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
narcisísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
NARCISÍSM s.n. Dragoste, admirație excesivă, patologică a cuiva față de propria-i persoană. [< fr. narcissisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
NARCISÍSM s. n. 1. admirație contemplativă față de sine însuși; autofilie. 2. anomalie în care persoana proprie devine obiectul instinctului sexual. (< fr. narcissisme)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
NARCISÍSM s.n. Dragoste exagerată, patologică, față de propria persoană.
Sursa: DLRC (1980) | Adăugată de silvia | Semnalează o greșeală | Permalink
NARCISÍSM n. Dragoste exagerată, patologică, pentru propria persoană. /<fr. narcissisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
NARCISÍSM (‹ fr., de la n. pr. Narcis) s. n. 1. (În limbaj curent) Atenție excesivă acordată propriei persoane, propriului corp. 2. Dragoste de sine, opusă dragostei față de ceilalți. Există un n. primar (al copilului care nu se diferențiază pe sine de ceilalți) și un n. secundar, care poate lua forme normale ale dragostei de sine (cum ar fi respectul de sine, centrarea pe sine a adolescenților în perioada identificării cu modelele) ori forme exagerate (supraestimarea de sine, n. părinților posesivi care se iubesc pe ei înșiși în copii, n. artiștilor), culminând cu centrarea pe sine patologică a bolnavilor psihici (în psihanaliză).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink