naramzat, ~ă [At: DDRF / V: ~răm~, nărăm~, nărâm~, nărânz~, nerăm~ / Pl: ~ați, ~e / E: naramz + -at] (Îrg) 1 a Portocaliu. 2 a Roșu-deschis. 3 s (Reg; îf nărămzat) Fir tors de culoare portocalie sau roșie-deschisă.

NARAMZAT, -Ă, naramzați, -te, adj. (Rar) Naramziu. (Atestat în forma narămzat) Nalță-se... Un cort mare și rotat, Poleit și narămzat. ALECSANDRI, P. P. 77. – Variante: narămzat, -ă, nărîmzat, -ă (STANCU, D. 50, PĂSCULESCU, L. P. 239), nerămzat, -ă (ODOBESCU, S. II 427) adj.

narămzat, ~ă a vz naramzat

nărămzat, ~ă a vz naramzat

nărâmzat, ~ă a vz naramzat

nărânzat, ~ă a vz naramzat

nerămzat, ~ă a vz naramzat

NĂRĂMZAT, NĂRĂMZIU adj. Portocaliu, de coloarea naramzei: Cu păr galbin pînă’n brîu Și cu brîul nărămziu (IK.-BRS.).

nărămzat a. stacojiu: cort mare poleit și nărămzat POP.

nărămzát, -ă adj. (d. naramză. V. marmanziŭ). Stacoșiŭ. – Și nărănzat, nărînzat (Munt.), naraznat (Mod. sud). Și naramgiŭ, narangiŭ, nărănziŭ, naramziŭ, nărămziŭ (turc. naranği, narenği). V. turungiŭ.

nărînzát, -ă V. nărămzat.

naramzat (înv., reg.) adj. m., pl. naramzați; f. naramzată, pl. naramzate

naramzat (înv., reg.) adj. m., pl. naramzați; f. naramzată, pl. naramzate

naramzat adj. m., pl. naramzați; f. sg. naramzată, pl. naramzate

NARAMZAT adj. v. portocaliu.

naramzat adj. v. PORTOCALIU.

NARAMZAT, -Ă adj. (Învechit și regional) Portocaliu; roșu deschis. cf. ddrf. Îi ardeau ochii în cap și se făcuse nărînzat. săm. iv, 409. Coloarea naramzată, dobînditâ prin cîrmîz, apă tare și cositor. pamfile-lupescu, crom. 120. Se ridică în genunchi și scotoci cîtva timp în păturile brîului ei lat și nărînzat. galaction, o. a. i, 367. Satură-te cu dude albe, cu dude negre, cu nărîmzate. stancu, d. 50. Un cort mare și rotat, Poleit și narămzat, Cu țăruși d-argint legat, Parcă-i cort de împărat, alecsandri, p. p. 77, cf. pop., ap. gcr ii, 300, teodorescu, p. p. 477, Mat. folk. 100. Pantalonii nărîmzați Stau pe cracă atîrnați. PĂSCULESCU, L. P. 239, cf. CONV. LIT. XLIV₁, 396, alr i 1 871/926, alr ii 3 323/899, 3 403/682, 886, lexic reg. 37, l. rom. 1961, nr. 1, 24. ♦ (Substantivat; regional; în forma nărămzat) Tort vopsit în culoare portocalie sau roșie deschisă. Se pune un scul de nărămzat și o cîrpă albă pe culme. pamfile, a. r. 108, cf. gorovei, cr. 140. – pl.: naramzați, -te. – Și: narămzat, -ă, nărămzat, -ă, nărîmzat, -ă, nărînzăt, -ă, nerămzat, -ă (odobescu, s. ii, 427) adj. – Naramză¹ + -uf. -at. cf. ngr. ναρανζατοσ.

NARĂMZAT, -Ă adj. v. naramzat.

NĂRĂMZAT, -Ă adj. v. naramzat.