NARAMZAT, -Ă adj. (Învechit și regional) Portocaliu; roșu deschis. cf. ddrf. Îi ardeau ochii în cap și se făcuse nărînzat. săm. iv, 409. Coloarea naramzată, dobînditâ prin cîrmîz, apă tare și cositor. pamfile-lupescu, crom. 120. Se ridică în genunchi și scotoci cîtva timp în păturile brîului ei lat și nărînzat. galaction, o. a. i, 367. Satură-te cu dude albe, cu dude negre, cu nărîmzate. stancu, d. 50. Un cort mare și rotat, Poleit și narămzat, Cu țăruși d-argint legat, Parcă-i cort de împărat, alecsandri, p. p. 77, cf. pop., ap. gcr ii, 300, teodorescu, p. p. 477, Mat. folk. 100. Pantalonii nărîmzați Stau pe cracă atîrnați. PĂSCULESCU, L. P. 239, cf. CONV. LIT. XLIV₁, 396, alr i 1 871/926, alr ii 3 323/899, 3 403/682, 886, lexic reg. 37, l. rom. 1961, nr. 1, 24. ♦ (Substantivat; regional; în forma nărămzat) Tort vopsit în culoare portocalie sau roșie deschisă. Se pune un scul de nărămzat și o cîrpă albă pe culme. pamfile, a. r. 108, cf. gorovei, cr. 140. – pl.: naramzați, -te. – Și: narămzat, -ă, nărămzat, -ă, nărîmzat, -ă, nărînzăt, -ă, nerămzat, -ă (odobescu, s. ii, 427) adj. – Naramză¹ + -uf. -at. cf. ngr. ναρανζατοσ.