nani [At: POLIZU / E: ngr νάνι, νάνι] 1 i (În cântecele de leagăn; are) Cuvânt cu care se îndeamnă copiii să doarmă Si: (reg) nina. 2 s (Fam; șîe A face ~) A se culca. 3 s (Fam; îae) A dormi. 4 s (Rar) Cântec de leagăn.

NANI! interj. Dormi! în graiul copiilor, întrebuințat mai ales în cîntecele de leagăn : ~! ~! copilaș, Dragul mamii fecioraș! (ALECS.): a face ~, a dormi: Închide ochii și fă ~ (VLAH.).

NANI interj. Cuvînt de alintare, mai ales în cîntece de leagăn. Nani, nani, puiul meu... Să fii oacheș și frumos Ca un soare luminos. ALECSANDRI, P. P. 381. ◊ Expr. (Familiar) Fă nani, se zice unui copil ca îndemn la somn.

NANI interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a îndemna un copil să adoarmă). ◊ A face ~ a se culca, a adormi. /cf. ngr. náni, bulg. nani

nani! int. dormi! (în limba copiilor): nani, nani, puișor! ║ n. cântec de leagăn.

náni, interj. care, în limba copiilor, înseamnă „a dormi” și care se repetă cîntînd unuĭ copil cînd îl legenĭ ca să adoarmă. A face nani, a dormi (it. far la nanna, a face nani; ngr. naná și nanni, nannarizo, fac nani; sîrb. ninati, pol. nynać, a legăna ca să adoarmă). V. lĭulĭŭ.

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus.

nan², nană smf [At: I. CR. IV, 212 / Pl: ~i, ~e / E: cf nanaș] (Mol) 1 Naș² (1). 2 Nun (1).

nan¹, nană smf [At: DRLU / Pl: ~i, ~e / E: lat nanus, -a, -um] (Înv; liv) Pitic.

❍BUA! interj. = NANI!

NAN, -Ă, nani, -e, s. m. și f. (Rar) Pitic. – Din lat. nanus, -a.

NAN s.m. (Med.) Pitic. [Cf. it. nano, lat. nanus < gr. nanos].

NAN¹ s. m. pitic. (< it. nano, lat. nanus)

+nani² (fam.) s. n. (Fă un ~ bun!)

nani¹/nani-nani interj.

nani/nani-nani interj.

nani/nani, nani/nani-nani interj.

nani interj.

nani, nani (nani-nani) interj.

nan s. m., pl. nani

nani-nani v. nani¹

nan s. m., pl. nani

nan (pitic, naș) s. m., pl. nani

nani interj. – 1. Cîntec de leagăn, bebeluș. – 2. (S. m.) Cuvînt cu care se îndeamnă copiii la somn. Creație expresivă, cf. ngr. νάννι, it. (ninna) nanna, sp. nana, sb. ninati, „a adormi”. – Der. nană, s. f. (mamă, mătușă, titlu de reverență pentru femeile mai în etate), cf. ngr. νάννη, alb. nënë, sb., bg. nana, rus. njanja „doică” (după Candrea, din sb., soluție care nu este imposibilă, fiind vorba de cuvinte comune mai ales în Banat. și Trans.); nănăi, vb. (Trans., a îngîna, a fredona); nănăială, s. f. (îngînare, fredonare); nene, s. m. (Mold., tată; Munt., tată, unchi, titlu de reverență, adesea pentru fratele mai mare; Arg., netrebnic, pește, codoș), cf. gr. νέννος „unchi”, νάννα „mătușă”, ngr. νενέ „mamă”, tc. nene „soră sau frate mai mare”, bg. nene, mag. néne, sp. nene (după Lokotsch 1553 și Ronzevalle 169, rom. ar proveni din tc.; după Cihac, II, 210 și Conev 58, din bg.); nea, s. m. (unchi), formă abreviată din nenea, se folosește numai urmat de numele de persoană; neică, s. m. (unchi; prieten); neneacă (var. Mold. nineacă), s. f. (mamă), format după babacă (după Candrea din tc. nene „mamă”); neneri (var. nineri, ninera), vb. (Mold., a adormi cu cîntec un copil; a se preface, a momi), probabil legat de ngr. νανουρίζω „a legăna” (după Pușcariu 1182, dintr-un lat. *nῑnnĭnāre, care pare mai puțin probabil). Pentru nene, cf. ALR, I, 162. Din rom. provine rut. nene (Miklosich, Wander., 17).

Nani, -a, -anu, -at, -e, -escu v. Anania I 2.

a face nani expr. (în limbajul copiilor mici) a dormi.

NANI interj. (reg.) nina!, (Mold., Bucov. și Transilv.) liu-liu! (~!, ~!, puiul mamii!)

NANI interj. (reg.) nina!, (Mold., Bucov. și Transilv.) liu-liu! (~!, ~!, puiul mamii!)

NAN s. v. liliputan, naș, pitic.

nan s. v. LILIPUTAN. NAȘ. PITIC.

nan, nani, s.m. (înv.) Persoană de statură mică; pitic. ■ (onom.) Nan, nume de familie frecvent în zona Rona de Jos. ■ (top.) Nănești, sat (com. Bârsana). – Lat. nanus, -a „pitic; cal mic” (DEX, MDA).

nan, nani, s.m. – (înv.) Persoană de statură mică; pitic. – Lat. nanus, -a „pitic; cal mic” (DEX, MDA).