44 de definiții pentru națiune nație nățiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

națiune sf [At: CANTACUZINO, N. P. 19r/3 / P: ~ți-u~ / V: (îvp) ~ție, (înv) ~țion sn, (reg) năț~ / Pl: ~ni / E: lat natio, -onis, fr nation, ger Nation] 1 (Îrg; șîf nație) Popor. 2 (Îvp) Naționalitate (4). 3 Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularitățile specifice ale culturii Si: (înv) născătură (4). 4-5 (Rar) Naționalitate (2-3). 6 (Trs; spc; îf nație) Țărănime. 7la) De ~ție De origine socială modestă. 8 (Prin sinecdocă) Om de rând. 9 (Pex) Țăran. 10 (Îrg) Fel. 11 (Îe) A fi de ~ție spurcată (sau rea, a dracului) A fi răutăcios. 12 (Îae) A fi cu năravuri rele. 13 (Îe) A fi ~ție blagoslovită A fi om bun, blând.

NAȚIÚNE, națiuni, s. f. Comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale și, în general, prin unitate de limbă și religie. [Pr.: -ți-u-. – Var.: (înv.) náție s. f.] – Din lat. natio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. națiia.

NAȚIÚNE, națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune. [Pr.: -ți-u-Var.: (înv.) náție s. f.] – Din lat. natio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. națiia.

NAȚIÚNE, națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită, care a luat ființă pe baza comunității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în comunitatea particularităților specifice ale culturii. Ce fuse această revoluție de la 1848 în București?... Nu fuse fapta nici a unui partid, nici a unui individfuse fapta națiunii romîne. BOLINTINEANU, O. 311. Cugetătorul și organizatorul [revoluției de la 1848] a fost națiunea, iar Tell și Magheru au fost brațul care a executat voința ei. GHICA, S. A. 166. Eu... sînt trimis aici de națiune ca reprezentantul intereselor ei. ALECSANDRI, T. I 23. ◊ Națiune socialistă = națiune născută pe baza vechii națiuni burgheze, ca rezultat al orînduirii socialiste, și care, eliberată de contradicții de clasă de neîmpăcat, se caracterizează printr-o puternică unitate a întregului popor. O dată cu construirea socialismului în țările de democrație populară, națiunile acestor țări se transformă și ele treptat în națiuni socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 24. ♦ (Impropriu, în forma nație) Popor, neam. Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuți mari, ilustre fapte, ale nației romîne, Care inimă stă rece? ALEXANDRESCU, M. 163. – Variantă: (învechit) náție (ANGHEL-IOSIF, C. M. II 14, EMINESCU, O. I 150, BĂLCESCU, O. I 325) s. f.

NAȚIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică. [Pron. -ți-u-, var. nație s.f. / cf. fr. nation, it. nazione, lat. natio].

NAȚIÚNE s. f. formă de comunitate umană stabilă, istoricește constituită, caracterizată prin comunitatea de limbă, de teritoriu, de viață economică, politică (statală) și de cultură. (< lat. natio, fr. nation, it. nazione)

NAȚIÚNE ~i f. Comunitate stabilă de oameni constituită istoricește și apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, manifestate în particularitățile specifice ale culturii. [G.-D. națiunii; Sil. -ți-u-] /<lat. natio, ~onis, it. nazione, fr. nation

nați(un)e f. totalitatea locuitorilor din aceeaș țară, trăind sub acelaș guvern.

* națiúne f. (lat. natio, -ónis, d., natus, născut. V. nat). Popor, norod, totalitatea oamenilor de acelașĭ sînge așezați pe un pămînt determinat ca bază necesară a existențeĭ lor, care aŭ acelașĭ graĭ (pe care eĭ l-aŭ format), aceleașĭ interese prezente și aceleașĭ aspirațiunĭ și al căror organizm constituĭe aceĭașĭ putere (naționalitatea), creatoare a culturiĭ umane, care nu e de cît produsu eĭ variat (A.C. Cuza): națiunea românească se întinde peste hotarele Romîniiĭ. – Și náție (rus. náciĭa).

lesa-națiune sf vz lez-națiune

lez-națiune sfs [At: BARCIANU / V: lesa-națiune / E: fr lèse-nation, lat laesa-nationis] (Îvr; îs) Crimă de ~ Ofensă adusă națiunii.

NÁȚIE s. f. v. națiune.

NÁȚIE s.f. v. națiune.

Societatea națiunilor f. ligă constituită în 1919 (cu sediul la Geneva), având de scop a desvolta cooperarea între națiuni, asigurându-le pacea și siguranța, reducerea armamentelor, garanția și regularea diferendelor între State.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

națiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. națiúnii; pl. națiúni

națiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. națiúnii; pl. națiúni

arată toate definițiile

Intrare: națiune
  • silabație: na-ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • națiune
  • națiunea
plural
  • națiuni
  • națiunile
genitiv-dativ singular
  • națiuni
  • națiunii
plural
  • națiuni
  • națiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nație
  • nația
plural
  • nații
  • națiile
genitiv-dativ singular
  • nații
  • nației
plural
  • nații
  • națiilor
vocativ singular
plural
nățiune substantiv feminin
  • silabație: nă-ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nățiune
  • nățiunea
plural
  • nățiuni
  • nățiunile
genitiv-dativ singular
  • nățiuni
  • nățiunii
plural
  • nățiuni
  • nățiunilor
vocativ singular
plural

națiune nație nățiune

  • 1. Comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale și, în general, prin unitate de limbă și religie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Ce fuse această revoluție de la 1848 în București?... Nu fuse fapta nici a unui partid, nici a unui individ – fuse fapta națiunii romîne. BOLINTINEANU, O. 311.
      surse: DLRLC
    • Cugetătorul și organizatorul [revoluției de la 1848] a fost națiunea, iar Tell și Magheru au fost brațul care a executat voința ei. GHICA, S. A. 166.
      surse: DLRLC
    • Eu... sînt trimis aici de națiune ca reprezentantul intereselor ei. ALECSANDRI, T. I 23.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Națiune socialistă = națiune născută pe baza vechii națiuni burgheze, ca rezultat al orânduirii socialiste, și care, eliberată de contradicții de clasă de neîmpăcat, se caracterizează printr-o puternică unitate a întregului popor.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • O dată cu construirea socialismului în țările de democrație populară, națiunile acestor țări se transformă și ele treptat în națiuni socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 24.
        surse: DLRLC
    • 1.2. impropriu În forma nație:
      exemple
      • Cînd citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuți mari, ilustre fapte, ale nației romîne, Care inimă stă rece? ALEXANDRESCU, M. 163.
        surse: DLRLC

etimologie: