12 definiții pentru naționalism

naționalism sn [At: CR (1830), 303 1/10 / P: ~ți-o~ / Pl: (rar) ~e / E: fr naționalisme] 1 (Înv) Sentiment de dragoste față de specificul și tradițiile propriei națiuni (1). 2 Doctrină politică bazată pe apărarea uneori exagarată a drepturilor și aspirațiilor naționale. 3 Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni (4).

NAȚIONALÍSM s. n. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalisme.

NAȚIONALÍSM s. n. Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. [Pr.: -ți-o] – Din fr. nationalisme.

NAȚIONALÍSM s. n. (Uneori determinat de «burghez») Ideologie și politică reacționară care susține interesele burgheziei exploatatoare, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare, instigînd la ură națională, la asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale.

naționalísm (-ți-o-) s. n.

NAȚIONALÍSM s.n. Ideologie și politică care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități. ♦ Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationalisme].

NAȚIONALÍSM s. n. politică și ideologie care urmăresc întreținerea izolării și ațâțarea urii de rasă și naționalitate. ◊ tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni. (< fr. nationalisme)

NAȚIONALÍSM n. Atitudine care are în vedere, în primul rând, apărarea drepturilor și aspirațiilor naționale (însoțite, în anumite împrejurări, și de xenofobie). [Sil. -ți-o-] /<fr. nationalisme

naționalism n. caracter propriu unei națiuni.

* naționalízm n. (d. național). Caracteru de a-țĭ ĭubi națiunea ta, patriotizm.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

naționalísm s. n. (sil. -ți-o-)

NAȚIONALÍSM (< fr. {i}) s. n. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, cu diferite accepțiuni, în funcție de condițiile istorice și de obiectivele forțelor politice. În sec. 18-20, n. a contribuit la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale, mai întâi în Europa, iar apoi în Africa, Asia și America Centrală. În cursul dezvoltării sociale, n. s-a manifestat și se manifestă cu exaltare excesivă a superiorității unei națiuni față de altele și sub forma exclusivismului național în raport cu alte naționalități, îmbrăcând adesea forme de șovinism, rasism și hegemonism, care au condus la crearea premiselor izbucnirii unor conflicte interne și interstatale.

Intrare: naționalism
  • silabație: na-ți-o-
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • naționalism
  • naționalismul
  • naționalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • naționalism
  • naționalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

naționalism

  • 1. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în secolele XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale.
    surse: DEX '98
  • diferențiere Ideologie și politică reacționară care susține interesele burgheziei exploatatoare, prezentându-le ca interese ale întregii națiuni, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare, instigând la ură națională, la asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale.
    surse: DLRLC
  • diferențiere Ideologie și politică care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități.
    surse: DN
    • diferențiere Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni.
      surse: DN

etimologie: