NAȚIONALISM s. n. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalisme.

naționalism sn [At: CR (1830), 303 1/10 / P: ~ți-o~ / Pl: (rar) ~e / E: fr nationalisme] 1 (Înv) Sentiment de dragoste față de specificul și tradițiile propriei națiuni (1). 2 Doctrină politică bazată pe apărarea uneori exagerată a drepturilor și aspirațiilor naționale. 3 Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni (4). corectat(ă)

NAȚIONALISM s. n. Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. [Pr.: -ți-o] – Din fr. nationalisme.

NAȚIONALISM s. n. (Uneori determinat de «burghez») Ideologie și politică reacționară care susține interesele burgheziei exploatatoare, prezentîndu-le ca interese ale întregii națiuni, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare, instigînd la ură națională, la asuprirea altor națiuni sau a minorităților naționale.

NAȚIONALISM s.n. Ideologie și politică care urmărește întreținerea izolării și ațîțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități. ♦ Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. nationalisme].

NAȚIONALISM s. n. politică și ideologie care urmăresc întreținerea izolării și ațâțarea urii de rasă și naționalitate. ◊ tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni. (< fr. nationalisme)

NAȚIONALISM n. Atitudine care are în vedere, în primul rând, apărarea drepturilor și aspirațiilor naționale (însoțite, în anumite împrejurări, și de xenofobie). [Sil. -ți-o-] /<fr. nationalisme

naționalism n. caracter propriu unei națiuni.

* naționalízm n. (d. național). Caracteru de a-țĭ ĭubi națiunea ta, patriotizm.

naționalism (desp. -ți-o-) s. n.

naționalism (-ți-o-) s. n.

naționalism s. n. (sil. -ți-o-)

naționalism.

NAȚIONALÍSM (< fr. {i}) s. n. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, cu diferite accepțiuni, în funcție de condițiile istorice și de obiectivele forțelor politice. În sec. 18-20, n. a contribuit la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale, mai întâi în Europa, iar apoi în Africa, Asia și America Centrală. În cursul dezvoltării sociale, n. s-a manifestat și se manifestă cu exaltare excesivă a superiorității unei națiuni față de altele și sub forma exclusivismului național în raport cu alte naționalități, îmbrăcând adesea forme de șovinism, rasism și hegemonism, care au condus la crearea premiselor izbucnirii unor conflicte interne și interstatale.