18 definiții pentru năzbâtie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂZBÂTÍE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbutíe s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbîtnîi.

năzbâtie sf [At: HEM 2767 / V: (reg) ~tă (Pl: năzbâte), ~âț sn, ~butie / Pl: ~ii / E: slv събытик „întâmplare”, ucr незбутний „care nu se poate întâmpla”, rs несбытный] 1 Faptă, idee etc. glumeață. 2 Glumă. 3 Poznă. 4 (Îvp) Ciudățenie.

NĂZBẤTIE, năzbâtii, s. f. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate; poznă, ștrengărie, glumă, ghidușie; farsă. [Var.: năzbútie s. f.] – Cf. sl. sŭbytije „întâmplare”, ucr. nezbutnyĩ, rus. nesbâtnâi.

NĂZBÂTIE ~i f. 1) Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață; poznă; bazaconie. A face ~i. 2) pop. Întâmplare sau situație ciudată; poznă; comedie. [G.-D. năzbâtiei; Sil. -ti-e] /cf. sl. subytije

NĂZBÚTIE s. f. v. năzbâtie.

NĂZBÎ́TIE, năzbîtii, s. f. Faptă lipsită de seriozitate, poznă, ștrengărie, drăcie, farsă. Dănilă cel lung și rece descrețea cîteodată frunțile cu năzbîtiile lui. SADOVEANU, O. VI 175. Mi-a trăsnit mie o năzbîtie prin cap. ANGHEL, PR. 177. Stăi, mă: nu te-apuca de năzbîtii. CREANGĂ, P. 48. – Variantă: năzbútie (CREANGĂ, A. 88, ALECSANDRI, T. I 353) s. f.

năsbutie f. Mold. nebunie, poznă: câte alte bazaconii și năzbutii CR. [Cf. rut. ZBUTNITI, a fi sburdalnic, cu prefixul intensiv na (cf. năstrușnic)].

năzbî́tie (vest) și útie (est) f. (vsl. sŭbytiĭe, realizare, rom. *nezbîtie, nerealizare, poznă, farsă; rut. zbutvsĕa, a se realiza [Arh. 1928, 287]; pol. zbytnik, berbant, nazbyt, prea mult. V. izbutesc). Fam. Poznă, drăcie, șotie, farsă: copiiĭ se țineaŭ de năzbîtiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năzbâtie (-ti-e) s. f., art. năzbâtia (-ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (-ti-i-)

năzbâtie s. f. (sil. -ti-e), art. năzbâtia (sil. -ti-a), g.-d. art. năzbâtiei; pl. năzbâtii, art. năzbâtiile (sil. -ti-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂZBÂTIE s. 1. v. glumă. 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. v. poznă.

NĂZBÎTIE s. 1. ghidușie, glumă, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ștrengărie, (prin Ban.) poșovaică, (Mold.) prujă, prujitură, (Mold., Bucov. și Transilv.) șagă, (prin Ban. și Transilv.) șalmă, (prin Transilv. și Olt.) șoadă, (prin Olt. și Munt.) șoană, (Transilv., Ban. și Olt.) șozenie, (Transilv.) șozie, (Mold.) tămășag, (prin Olt.) zgoandă, (înv.) cabazlîc, (fam.) pehlivănie. (~ lui ne-a amuzat.) 2. drăcie, drăcovenie, poznă, ștrengărie, (pop.) drăcărie, (fam.) parascovenie. (Ce ~ mai e și asta?) 3. bazaconie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.) 4. boroboață, ispravă, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ a mai făcut?) erată

Intrare: năzbâtie
năzbâtie substantiv feminin
  • silabație: -ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năzbâtie
  • năzbâtia
plural
  • năzbâtii
  • năzbâtiile
genitiv-dativ singular
  • năzbâtii
  • năzbâtiei
plural
  • năzbâtii
  • năzbâtiilor
vocativ singular
plural
năzbutie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năzbutie
  • năzbutia
plural
  • năzbutii
  • năzbutiile
genitiv-dativ singular
  • năzbutii
  • năzbutiei
plural
  • năzbutii
  • năzbutiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năzbâtie, năzbâtiisubstantiv feminin

  • 1. Faptă, vorbă, idee etc. glumeață, lipsită de seriozitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dănilă cel lung și rece descrețea cîteodată frunțile cu năzbîtiile lui. SADOVEANU, O. VI 175. DLRLC
    • format_quote Mi-a trăsnit mie o năzbîtie prin cap. ANGHEL, PR. 177. DLRLC
    • format_quote Stăi, mă: nu te-apuca de năzbîtii. CREANGĂ, P. 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.