2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂVODÍRE, năvodiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a năvodi și rezultatul ei. – V. năvodi.

NĂVODÍRE, năvodiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a năvodi și rezultatul ei. – V. năvodi.

năvodire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: năvodi] (Rar) Pescuit cu năvodul Si: năvodit.

NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A pescui cu năvodul. – Din năvod.

năvodi vt [At: LM / V: (înv) ~ozi / Pzi: ~desc / E: năvod2] 1 A pescui cu năvodul2 (1). 2 (Înv) A încercui un loc cu ajutorul unui șir de oameni prinși de mâini, pentru a urmări și a prinde pe cineva.

NĂVODÍ, năvodesc, vb. IV. Tranz. A pescui cu năvodul.

A NĂVODÍ ~ésc tranz. rar (pește sau alte vietăți acvatice comestibile) A prinde cu năvodul. /Din năvod


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năvodíre (pescuit) (rar) s. f., g.-d. art. năvodírii; pl. năvodíri

năvodíre s. f., g.-d. art. năvodírii; pl. năvodíri

năvodí (a ~) (a pescui) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 năvodeáscă

năvodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvodésc, imperf. 3 sg. năvodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năvodeáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năvodíre s.f. (înv. și pop.) 1. pescuire cu năvodul. 2. încercuire.

năvodí, năvodésc, vb. IV (înv. și pop.) 1. a pescui cu năvodul. 2. a încercui.

Intrare: năvodire
năvodire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năvodire
  • năvodirea
plural
  • năvodiri
  • năvodirile
genitiv-dativ singular
  • năvodiri
  • năvodirii
plural
  • năvodiri
  • năvodirilor
vocativ singular
plural
Intrare: năvodi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năvodi
  • năvodire
  • năvodit
  • năvoditu‑
  • năvodind
  • năvodindu‑
singular plural
  • năvodește
  • năvodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năvodesc
(să)
  • năvodesc
  • năvodeam
  • năvodii
  • năvodisem
a II-a (tu)
  • năvodești
(să)
  • năvodești
  • năvodeai
  • năvodiși
  • năvodiseși
a III-a (el, ea)
  • năvodește
(să)
  • năvodească
  • năvodea
  • năvodi
  • năvodise
plural I (noi)
  • năvodim
(să)
  • năvodim
  • năvodeam
  • năvodirăm
  • năvodiserăm
  • năvodisem
a II-a (voi)
  • năvodiți
(să)
  • năvodiți
  • năvodeați
  • năvodirăți
  • năvodiserăți
  • năvodiseți
a III-a (ei, ele)
  • năvodesc
(să)
  • năvodească
  • năvodeau
  • năvodi
  • năvodiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năvodire

  • 1. rar Acțiunea de a năvodi și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi năvodi
    surse: DEX '98 DEX '09

năvodi

  • 1. rar A pescui cu năvodul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • năvod
    surse: DEX '98 DEX '09