NĂVODI vb. IV. Tranz. 1. A pescui cu năvodul². cf. lm, dl, dm. 2. (Învechit; complementul indică un loc) A încercui cu ajutorul unui șir de oameni prinși de mîini, pentru a urmări și a prinde pe cineva. Și luară și cetățile de la uscat ale ionilor, ce nu le putea acelea să năvozască. herodot (1645), 322. – prez. ind.: năvodesc. – Și: (învechit) năvozi vb. IV. – v. năvod².