năvodar sm [At: (a. 1743) URICARIUL, XVI, 224 / V: (reg) ne~ / Pl: ~i / E: năvod² + -ar] 1 Pescar care pescuiește cu năvodul² (1). 2 Lucrător în industria textilă care face sfori, plase de pescuit etc. Si: (reg) năvodaș. 3 Pasăre de baltă, cu picioare lungi, cu pene albe și negre și cu ciocul încovoiat în sus Si: (reg) ciocîntors (Recurvirostra avosetta).

NĂVODAR sm. 🐟 Pescar care pescuește cu năvodul.

NĂVODAR, năvodari, s. m. 1. Pescar care pescuiește cu năvodul. Purta ciubote de năvodar și care miroseau strașnic a untură. DUNĂREANU, CH. 117. Să scrie la năvodari Să-ntindă năvoadele. ȘEZ. VIII 127. Năvodari chema, Năvod aducea, Și-n mare-l băga. TEODORESCU, P. P. 424. 2. Meșter care face năvoade sau lucrător în industria textilă care face sfori, frînghii, plase pentru pescuit etc. 3. Pasăre de baltă de mărimea unui porumbel, cu pene albe și negre, cu picioare lungi și cu ciocul încovoiat în sus (Recurvirostro avocetta). – Variantă: nevodar (PĂSCULESCU, L. P. 159) s. m.

NĂVODAR ~i m. 1) Pescar care pescuiește cu năvodul. 2) Meșter care face năvoade (sau elemente pentru acestea). /năvod + suf. ~ar

năvodar m. pescar cu năvodul: adunând pe toți năvodarii ISP.

năvodár m. (d. năvod). Pescar care întrebuințează năvodu. O pasăre picĭorongată palustră cu cĭocu încovoĭat în sus ca un ac, cu care năvodariĭ împletesc năvoadele (recurvirostra avocetta).

nevodar sm vz năvodar

NEVODAR s. m. v. năvodar.

năvodar s. m., pl. năvodari

năvodar s. m., pl. năvodari

năvodar s. m., pl. năvodari

NĂVODARI, oraș în jud. Constanța, situat pe țărmul Mării Negre, pe canalul Poarta Albă-Năvodari-Midia; 35.594 loc. (2000). Port fluvio-maritim. Centrală electrică și de termoficare. Reparații navale. Combinat petrochimic. Fabrică de zahăr. Stațiune balneoclimaterică estivală destinată în special copiilor (anual, aici sunt organizate tabere pentru copii). Menționat documentar ca sat în 1412 și declarat oraș la 17 febr. 1968.

NĂVODAR s. (ORNIT.; Recurvirostra avosetta) cioc-întors, (reg.) săbiuță.

NĂVODAR s. (ORNIT.; Recurvirostra avosetta) cioc-întors, (reg.) săbiuță.

NĂVODAR s. m. I. 1. Pescar care pescuiește cu năvodul². Puind și năvodari cu năvoade de au vînat Luciul și bălțile lui (a. 1743). uricariul, xvi, 224, cf. iorga, s. d. vi, 231, ddrf. Purta ciubote de năvodar și care miroseau strașnic a untură. dunăreanu, ch. 117, cf. tdrg, șăineanu, d. u. Inima lui Popa Tonea se izbi în coșul pieptului, ca un pește în rețeaua năvodarilor. galaction, o. 179. Se așezară... la cîrmoc părintele Gherasim, iar la cîrmă un năvodar voinic. stănoiu, c. i. 96. Și nu departe, la un cot, ne-am întîlnit cu năvodarii. i. botez, b. i, 22, cf. 202, antipa, p. 26, 285, 490, nom. prof. 17, h ii 244, vii 69, xii 29. Năvodari chema, Năvod aducea, Și-n mare-l băga. teodorescu, p. p. 414, cf. Mat. folk. 22. Aș scrie la popa în sat Să scrie la năvodari Să întindă năvoadele Să prindă dragostele. șez. viii, 127. Și mie, taică, să-mi dai P-ăi cinzăci de nevodari. graiul, i, 72, cf. 74. Acolo dac-ajungea, Năvodari tomnea, După Lina da; Pe Lina o scotea. i. cr. iii, 164, cf. 324, alr i 1 737/932,1 738/954, alr sn iii h 843/876. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frînghii, plase de pescuit etc.; (regional) năvodaș. cf. barcianu, alexi, w., nom. prof. 36. Și cu nouă năvodari, Împletesc, înnăvodesc. viciu, col. 79. Suluri de mătasă cumpăra, La nevodari le-mpărțea, Nevodarii nevoade făcea. păsculescu, l. p. 159. II. Pasăre de baltă, cu picioare lungi, cu pene albe și negre și cu ciocul încovoiat în sus; (regional) ciocîntors (Recurvirostra avosetta). cf. SCRIBAN, D., DM, BĂCESCU, PĂS. 55. – pl.: năvodari. – Și: (regional) nevodar s. m. – Năvod² + suf. -ar.