14 definiții pentru nătângie nătăngie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. (Rar) 1. Lipsă de inteligență, de pricepre; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

nătângie sf [At: I. IONESCU, C. 99/25 / V: (înv) nătăn~ / Pl: ~ii / E: nătâng + -ie] 1 Lipsă de inteligență Si: (rar) nătângeală (1). 2 Lipsă de pricepere Si: (rar) nătângeală (2) 3 Faptă, atitudine comportament etc. de om nătâng (1) Si: (rar) nătângeală (3). 4 (Rar) Neîndemânare (1). 5 Încăpățânare.

NĂTÂNGÍE, nătângii, s. f. 1. Lipsă de inteligență, de pricepere; p. ext. faptă, vorbă, atitudine de om nătâng (1); neghiobie, prostie. 2. Îndărătnicie, încăpățânare. – Nătâng + suf. -ie.

NĂTÂNGÍE ~i f. rar1) Caracter nătâng. 2) Faptă sau vorbă de om nătâng; nerozie. 3) Încăpățânare prostească. /nătâng + suf. ~ie

NĂTÎNGÍE, nătîngii, s. f. 1. Neghiobie, prostie. Mintea ta... fiind... în nătîngie, Trebuie ades chemată în orice nevoie nouă Pentru a-i deștepta lenea la vreun ajutor nouă. CONACHI, P. 293. 2. Îndărătnicie, încăpățînare. Cît s-a apărat moș Gheorghe și n-a fost chip să scape! Te poți pune cu nătîngia primarului?! SP. POPESCU, M. G. 22. Nu-i vorbă că și nătîngia unor bătrîni era mare. CREANGĂ, A. 153. Cu toată nătîngia sa, am silit pe grădinarul meu să-mi răsădească de tot soiul de flori. NEGRUZZI, S. I 104.

nătîngíe f. (d. nătîng). Defectu de a nătîng.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nătângíe (rar) s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile

nătângíe s. f., art. nătângía, g.-d. art. nătângíei; pl. nătângíi, art. nătângíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂTÂNGÍE s. 1. v. prostie. 2. (concr.) gogomănie, neghiobie, nerozie, nesocotință, prostie, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus!)

NĂTÂNGÍE s. v. încăpățânare, îndărătnicie.

NĂTÎNGIE s. 1. neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătîngeală, netoție, tonție, (franțuzism rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. gogomănie, neghiobie, nerozie, nesocotință, prostie, stupiditate, (rar) netoție, (înv. și reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus!)

nătîngie s. v. ÎNCĂPĂȚÎNARE. ÎNDĂRĂTNICIE.

Intrare: nătângie
nătângie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătângie
  • nătângia
plural
  • nătângii
  • nătângiile
genitiv-dativ singular
  • nătângii
  • nătângiei
plural
  • nătângii
  • nătângiilor
vocativ singular
plural
nătăngie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătăngie
  • nătăngia
plural
  • nătăngii
  • nătăngiile
genitiv-dativ singular
  • nătăngii
  • nătăngiei
plural
  • nătăngii
  • nătăngiilor
vocativ singular
plural

nătângie nătăngie rar

  • 1. Lipsă de inteligență, de pricepere.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: nerozie
  • exemple
    • Cît s-a apărat moș Gheorghe și n-a fost chip să scape! Te poți pune cu nătîngia primarului?! SP. POPESCU, M. G. 22.
      surse: DLRLC
    • Nu-i vorbă că și nătîngia unor bătrîni era mare. CREANGĂ, A. 153.
      surse: DLRLC
    • Cu toată nătîngia sa, am silit pe grădinarul meu să-mi răsădească de tot soiul de flori. NEGRUZZI, S. I 104.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Nătâng + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09