7 definiții pentru năsușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor.

NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor.

năsușor sn [At: SADOVEANU, O. XII, 626 / Pl: ~oare / E: nas1 + -ușor] 1-2 (Șhp) Năsuc (1-2).

NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. Eram... c-un năsușor obraznic și cu ochi iscoditori. SADOVEANU, O. VIII 45.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năsușór (rar) s. n., pl. năsușoáre

năsușór s. n., pl. năsușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂSUȘOR s. născior, năsuc, năsuț. (Un ~ cîrn.)

Intrare: năsușor
năsușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsușor
  • năsușorul
  • năsușoru‑
plural
  • năsușoare
  • năsușoarele
genitiv-dativ singular
  • năsușor
  • năsușorului
plural
  • năsușoare
  • năsușoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năsușor

etimologie:

  • Nas + sufix -ușor.
    surse: DEX '09 DEX '98