5 definiții pentru năsturar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

NĂSTURÁR, năsturari, s. m. (Rar) Persoană care face sau vinde nasturi. – Nasture + suf. -ar.

năsturar sm [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i / E: nasture + -ar] 1-2 Persoană care (confecționează sau) vinde nasturi (1).

NĂSTURÁR, năsturari, s. m. Fabricant sau vînzător de nasturi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năsturár (rar) s. m., pl. năsturári

năsturár s. m., pl. năsturári

Intrare: năsturar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsturar
  • năsturarul
  • năsturaru‑
plural
  • năsturari
  • năsturarii
genitiv-dativ singular
  • năsturar
  • năsturarului
plural
  • năsturari
  • năsturarilor
vocativ singular
  • năsturarule
  • năsturare
plural
  • năsturarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năsturar

  • 1. rar Persoană care face sau vinde nasturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Nasture + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09